
-----------------------------------
IACOB DUMITRU
03 Mar 2020 12:47


-----------------------------------
Cum sa nu te crucesti atunci cand trebuie sa iti explici caracterul unda/corpuscul?
Se vorbeste de foton, la singular. Nimeni nu a putut si nici nu va putea surprinde in mod direct imaginea sa. Experimentele scot in evidenta caracterul dual al oricarei particule.
In realitate, fotonul este mai mult decat o unda/particula, mai mult decat o simpla inertie mecanica sau oscilatie electromagnetica.
Fotonul este o entitate ce evalueaza, observa, are personalitatea, trairea sa ce il face unic in timp si spatiu.
Descrierea simplista a fotonului:
&#8226;	Contractie/expansiune sistematica spatiu in mod asimetric;
&#8226;	Starile de expansiune si spatiu sunt sucesive;
&#8226;	Volumul ce se extinde/contracta reprezinta domeniu de manifestare a unei singure legi, a unei singure relatii (relatie monotona captiva);
&#8226;	Prin contractie/expansiune succesiva fotonul se propaga intr-o directie longitudinala cu viteza luminii si transversala (rotatie in acelasi sens);
&#8226;	Practic, exista doua extremitati ale fotonului ce devin succesiv repere cu viteza de deplasare aproximativ zero (aproximativ nemiscate, fixe); 
Inchipuiti-va o rama ce are extremitatea cozii nemiscata si corpul alungindu-se in jurul axei imaginare de deplasare din planul longitudinal, dupa care coada devine activa (rama se contracta spre cap). 
In plan transversal, rotatie asimetrica, extremitatea cea mai avansata din planul longitudinal executa o rotatie aproape completa urmata de contractie, niciuna dintre cele doua rotatii nu este completa.
Faptul ca nu poate fi executata o rotatie completa transforma domeniul in care se manifesta relatia intr-o bariera, delimitare, granita, cochilie, corpuscul, oscilatie, feedback.
Tot demersul anterior reprezinta extrapolarea ideii ce sustine imposibilitatea preciziei maxime in determinare, imposibilitatea delimitarii absolute, imposibilitatea existentei unui reper fizic perfect simetric, imposibilitatea existentei unui reper fizic absolut nemiscat.
Lege universal valabila, lege unica din care declina toate celelalte legi fizice:
Orice plan imaginar imparte Universul si orice particula in parti inegale.
