----------------------------------- von Bedi 18 Sep 2020 01:03 ----------------------------------- Revin cu un feedback al telescopului din titlu. :D Sa ajung in posesia lui a fost o aventura. L-am comandat in luna mai de pe Astromagazin.ro avand termenul afisat de livrare de 7 - 14 zile. Am fost anuntat ca termenul poate fi prelungit pana la 3 - 4 saptamani. Am zis ok. Apoi termenul s-a prelungit cu inca 2 saptamani. Apoi cu inca o luna pana cand persoana de contact de la Astromagazin a admis ca nu are niciun termen relist de livrare. Domnul a fost politicos, nu ma plang de asta, dar imi putea spune de la inceput ca nu are nicio idee cand ajunge telescopul pentru ca am asteptat fiecare termen nou de livrare precum un copil care asteapta Craciunul. Intre timp telescopul a devenit disponibil pe teleskop-express, am anulat comanda pe Astromagazin, iar de la TE a ajuns intr-o saptamana. Nu sunt foarte experimentat in astronomia observationala. Inainte de DOB-ul Explore Scientific am avut o luneta Vixen NA140SSF, iar printr-un newtonian nu am privit niciodata cerul. De aceea nu am indraznit sa postez review-ul in rubrica dedicata de Review instrumente. Fata de ES, imaginea lunetei e mai sharp, mai clara, parca fundalul cerului e mai negru, ceea ce m-a facut initial sa fiu dezamagit de schimbare. Plus ca luneta era extrem de bine corectata pana la marginea campului. In cele 10 zile de cand il am l-am scos la stele de 3 ori. O data de langa Comana si de doua ori din Sanmartin, o comuna la cativa km de Oradea. Montarea telescopului dureaza 3-5 minute. E foarte simpla si nu necesita prea multa atentie si precizie.. in mare parte strans suruburi, iar daca te mai ajuta cineva e chiar floare la ureche (cei de la ES au si un clip de youtube in care explica foarte clar fiecare pas). Odata montat m-am pus sa il colimez (folosind colimatorul HoTech SCA Laser Collimator with Cross-Hair comandat tot de pe teleskop-express). Si procesul de colimare e rapid. Cand spun ca montajul si colimarea sunt rapide ma raportez la experienta anterioara cu refractorul pe montura ecuatoriala unde ansamblul era mult mai greu si ma incomod si necesita balansarea telescopului, punerea in pol, echilibrarea monturii regland inaltimea picioarelor etc. ceea ce mereu mi s-a parut pain in the ass. Fiind dator cu o parere legata de cat de bine tine colimarea telescopul am o observatie: Cand l-am montat prima oara si l-am colimat cred ca a pastrat colimarea maxim 2 minute. Initial am fost total dezamagit si ma gandeam sa il returnez. Apoi 15 minute... apoi 30... apoi pana la finalul serii de observatii. A doua seara a fost similar... a treia seara am incercat un lucru: Dupa ce montam telescopul il miscam destul de brusc in toate directiile pe ambele axe timp de ~1 minut. Il bruscam de colo colo si il tineam fix de cusca pe care e montata oglinda secundara sau fix de tevi (nu de cutia oglinzii principale asa cum as face in mod normal). Abia dupa procesul asta colimam telescopul si asa am observat ca nu se mai pierdea colimarea... Probabil ca telescopul e intr-o stare de echilibru instabil imediat dupa ce e montat si e nevoie sa fie miscat pana cand "se aseaza" componentele lui. Fiind prima oara cand colimez si folosesc un newtonian nu stiu daca e normal sau se intampla doar la cele truss tube sau chiar doar al meu face asta. Voi mai studia fenomenul in urmatoarele sesiuni de observatii. Dupa ce am rezolvat si cu colimarea am trecut la observatii. Am revenit la tintele deja vizitate in trecut pentru a putea compara performantele telescopului cu ce stiam deja (tinte usoare pentru ca dupa cum am spus nu sunt exprimentat in ceea ce priveste astronomia observationala). Am inceput cu planetele. La Saturn am putut distinge Diviziunea Cassini si detalii pe suprafata planetei. Nu era doar o sfera alba, ci puteam observa straturi de nuante diferite, mai inchise si mai deschise. Asta a fost ceva nou. 5 sateliti erau acolo: Titan, Dione, Rhea, Tethys si Enceladus. Jupiter se holba inapoi la mine cu GRS. Parca faceam staring contest. :D La magnificatii mai mari (175x) parca puteam distinge si neuniformitati (ca sa nu le numesc detalii) in cele doua benzi ecuatoriale. Nu mai erau doar doua benzi parca trase cu pixul pe suprafata planetei. Cei 4 sateliti galileeni erau clar vizibili, de asteptat... Am vizitat si Marte la care puteam distinge una dintre calotele polare si detalii pe suprafata planetei (delimitata clar zona dintre emisfera nordica mai rosiatica si cea sudica mai inchisa la culoare). Dupa am trecut catre Andromeda foarte bine vizibila impreuna cu M32 si M110. Nu am reusit sa disting totusi altceva in afara de nebulozitate (acele dust lanes pe care le-am vazut mentionate de alti observatori). La DSO mai am totusi multe de invatat cand vine vorba de tehnica de observatie. Dupa M31 am trecut la M101, dar era foarte slab vizibila. As fi putut sa insist mai mult asupra ei, dar eram foarte incantat si nerabdator sa incerc cat mai multe obiecte. Roiurile observate sunt M13: foarte vizibil si luminos, insa puteam rezolva stele doar cu vederea periferica, in rest era doar nebulozitate. Asta ar fi una dintre limitarile newtonianului fata de refractor. Cu luneta Vixel roiul era mai putin luminos, insa foarte usor de observat stele distincte in el chiar si cu vederea directa. M56 era mai putin luminos si cu o suprafata aparenta mai mica, dar cu toate astea spectaculos. Roiul dublu din perseu se vedea ca la astofoto prin ocularul Celestron Ultima LX cu distanta focala de 32mm si camp de 70 de grade. Fiecare roi era incarcat de stele. La Pleiade cred ca am distins si putina nebulozitate in dreptul stelelor Maia si Merope. Am intrat putin si pe taramul nebuloaselor, dar nu cu foarte mare succes. Am reusit sa observ nebuloasa inel (foarte bine vizibila, iar cu filtrul UHC forma de inel se distingea foarte bine cu privirea directa si indirecta) si nebuloasa Dumbbell (am fost impresionat de cat de clar se vedea, iar cu filtrul UHC puteam distinge zonele mai dense si mai putin dense din forma ei de.. acadea) si cele doua Veil Nebulae, cea estica si cea vestica (mari si frumoase cu filtrul UHC). In zona nebuloaselor am avut cele mai multe tinte pe care nu le-am gasit. Cel mai curios mi se pare ca nu am reusit in niciuna dintre cele 3 seri sa vad Crescent nebula care era la zenit si nu are o magnitudine chiar imposibila. Toate comentariile mele sunt orientative pentru ca nu am luat in calcul seeing-ul, distanta planetelor fata de Pamant si alti factori importanti la observatii. Concluzia dupa cele 3 seri e ca Explore Scientific 10" Ultra Light DOB e un instrument extraordinar de portabil, foarte versatil si in linii mari foarte bine gandit si conceput de cei de la ES. Am traversat tara cu el cu inca 3 oameni + bagaje pentru 4 oameni intr-o singura masina. Incape in aprox o treime de portbagaj. E gandit sa poata fi impachetat usor si toate componentele intra unele in celelalte ca in final sa se reduca la doua cutii (sa zicem cubice) cu latura de ~30 cm si masa totala de 24 kg (avand manere si tot ce trebuie sa poata fi usor transportate). Nevoia de colimare de 2-3 ori pe noapte e o limitare a instrumentului, dar e un pret mic de platit pentru portabilitatea fantastica. Dupa ce am experimentat cu el si m-am obisnuit cu tot ce inseamna folosirea unui newtonian nu mai regret schimbul pe care l-am facut in defavoarea refractorului. Iesitul cu el la stele e o experienta extrem de fun si prevad multe nopti pline de observatii. Scuze pentru raspunsul lung si care probabil ar fi trebuit spart si impartit in mai multe categorii ale forumului, dar a fost o ocazie speciala. :) Cer senin tuturor! :D