-----------------------------------

zoth

22 Noi 2020 12:18



-----------------------------------

Dar trigonometric se poate determina usor, rapid, dar si aproximativ Very Happy pana unde si la ce dimensiuni de obiect se poate forma senzatia de tridimensionalitate, bazata pe chestii reale, masurabile.

Probabil ca da, de ce sa nu se poata?

Dar azi am chef de niste speculatii, macar asa ca exercitiu de imaginatie ...
As pleca tot de la puterea de separatie a ochiului care ar trebui sa micsoreze distanta maxima de perceptie stereoscopica de 6x fata de cea data in materialul lui dodoc.
Insa nu ar fi de ajuns deoarece folosim o marime limita la care ochiul ar trebui sa faca un efort deosebit si nu intotdeauna incununat de succes. Pentru a intelege mai bine sa facem o paralela cu grosismentul rezolvant, in cazul lui, ochiul are nevoie de un grosisment de 2x pana la de 4x mai mare decat cel rezolvant pentru a percepe detaliile comod. Facand o medie intre 2x si 4x si deoarece ochiul nu are grosisment variabil, ar trebui ca distanta de perceptie stereoscopica sa fie inca de 3x mai mica decat cea pentru valoarea limita.
Am ajunge la o distanta maxima de perceptie comoda de 18x mai mica decat cea data in material.
Asupra acestei valori putem aplica factorul de imbunatatire al perceptiei binoculare (radical din 2) si am ajunge in sfarsit la valoarea finala a distantei maxime de perceptie de 12,85x mai mica decat cea data in material: s max=1340/12,85=104m pentru o distanta interpupilara de 65mm.

In cazul meu (dip=60mm) distanta maxima de perceptie stereoscopica ar fi de 96m.
Valorile obtinute in urma acestui rationament (pe care subliniez ca nu trebuie sa-l luati de bun, este doar un exercitiu de imaginatie) mi se par cu mult mai apropiate de adevar decat cele teoretice.

Trecand de aceasta sincopa, lunetele foarfece mi se par foarte interesante si poate nu imposibil de abordat de catre constructorii amatori. Descrierea imaginilor obtinute cu astfel de instrumente facuta de perelman m-a dat pe spate  :)