
-----------------------------------
Erwin
20 Ian 2021 23:29


-----------------------------------
Acest lucru se întâmplă din două motive: propagarea informa&#539;iei &#537;i repetabilitatea fenomenelor. Se cuvine să detaliez ce influen&#539;ă are fiecare în consecven&#539;a invocată a legilor fizicii &#537;i de unde vine incertitudinea de fapt. 

Cunoa&#537;terea se bazează pe informa&#539;iile pe care le putem ob&#539;ine din mediul înconjurător, prin sim&#539;uri &#537;i prin intermediul aparatelor cu care facem măsurătorile mărimilor fizice. Transferul informa&#539;iilor este supus legii lui Shannon care este o lege probabilistică guvernată chiar de constanta lui Boltzman ce are un rol important mai ales în Termodinamică, o ramură a fizicii bazată pe statistică. A&#537;adar, aceste informa&#539;ii vin cu un anumit grad de incertitudine, în func&#539;ie de cât de bine putem izola sistemul măsurat &#537;i cât de precis putem face măsurătorile. Orice lege fizică demonstrată experimental este tributară acestui lucru. Metodele &#537;i tehnologia î&#537;i spun cuvântul în determinarea constantelor &#537;i variabilelor implicate. 

Al doilea lucru, fenomenele din natură se pot împăr&#539;i în fenomene repetabile &#537;i fenomene irepetabile (unice). Nu putem găsi, măsura sau demonstra vreo lege care să guverneze fenomene irepetabile de&#537;i putem afirma cu bună încredere că acestea există &#537;i nu sunt deloc de neglijat. Însă ele se datorează în special unor cumuli de factori, de obicei aleatorii, coinciden&#539;e care produc consecin&#539;e importante în desfă&#537;urarea unor astfel de fenomene. Apar pentru că Universul este conectat, nu este divizibil în obiecte corpuri, câmpuri &#537;i for&#539;e distincte cum procedăm noi în mod uzual când observăm ceea ce ne înconjoară, clasificând toate acestea în domenii distincte, cu scopul de a le în&#539;elege mai bine &#537;i mai u&#537;or. Mintea umană nu poate cuprinde sisteme mari, de altfel &#537;i supercomputerele au dificultă&#539;i de a simula astfel de sisteme &#537;i predic&#539;iile lor sunt a&#537;adar foarte limitate (de exemplu modelarea Vremii, a climei, a moleculelor biologice, a comportamentului unor specii etc). 

Suntem tributari de asemenea paradigmelor &#537;i sistemelor de clasificare învă&#539;ate în timp, în trend sau doar ca ipoteze de lucru. Fizicienii au elaborat de-a lungul genera&#539;iilor teorii care fie s-au perfec&#539;ionat fie au dispărut, dovedite false. Toate aceste teorii con&#539;in legi fizice &#537;i un aparat matematic care este validat (sau încă nu...) experimental însă bazat pe măsurătorile supuse erorilor de măsurare inerente metodei sau tehnologiei. A&#537;adar legile fizicii reflectă mai mult sau mai pu&#539;in realitatea obiectivă, cu o doză mai mare sau mai mică de incertitudine &#537;i dau seamă NUMAI de fenomenele repetabile din natură.
