----------------------------------- Erwin 20 Ian 2021 23:29 ----------------------------------- Acest lucru se întâmplă din două motive: propagarea informației și repetabilitatea fenomenelor. Se cuvine să detaliez ce influență are fiecare în consecvența invocată a legilor fizicii și de unde vine incertitudinea de fapt. Cunoașterea se bazează pe informațiile pe care le putem obține din mediul înconjurător, prin simțuri și prin intermediul aparatelor cu care facem măsurătorile mărimilor fizice. Transferul informațiilor este supus legii lui Shannon care este o lege probabilistică guvernată chiar de constanta lui Boltzman ce are un rol important mai ales în Termodinamică, o ramură a fizicii bazată pe statistică. Așadar, aceste informații vin cu un anumit grad de incertitudine, în funcție de cât de bine putem izola sistemul măsurat și cât de precis putem face măsurătorile. Orice lege fizică demonstrată experimental este tributară acestui lucru. Metodele și tehnologia își spun cuvântul în determinarea constantelor și variabilelor implicate. Al doilea lucru, fenomenele din natură se pot împărți în fenomene repetabile și fenomene irepetabile (unice). Nu putem găsi, măsura sau demonstra vreo lege care să guverneze fenomene irepetabile deși putem afirma cu bună încredere că acestea există și nu sunt deloc de neglijat. Însă ele se datorează în special unor cumuli de factori, de obicei aleatorii, coincidențe care produc consecințe importante în desfășurarea unor astfel de fenomene. Apar pentru că Universul este conectat, nu este divizibil în obiecte corpuri, câmpuri și forțe distincte cum procedăm noi în mod uzual când observăm ceea ce ne înconjoară, clasificând toate acestea în domenii distincte, cu scopul de a le înțelege mai bine și mai ușor. Mintea umană nu poate cuprinde sisteme mari, de altfel și supercomputerele au dificultăți de a simula astfel de sisteme și predicțiile lor sunt așadar foarte limitate (de exemplu modelarea Vremii, a climei, a moleculelor biologice, a comportamentului unor specii etc). Suntem tributari de asemenea paradigmelor și sistemelor de clasificare învățate în timp, în trend sau doar ca ipoteze de lucru. Fizicienii au elaborat de-a lungul generațiilor teorii care fie s-au perfecționat fie au dispărut, dovedite false. Toate aceste teorii conțin legi fizice și un aparat matematic care este validat (sau încă nu...) experimental însă bazat pe măsurătorile supuse erorilor de măsurare inerente metodei sau tehnologiei. Așadar legile fizicii reflectă mai mult sau mai puțin realitatea obiectivă, cu o doză mai mare sau mai mică de incertitudine și dau seamă NUMAI de fenomenele repetabile din natură.