----------------------------------- gheorghe adrian 31 Iul 2021 17:34 Gravitatia cuantica ----------------------------------- Dl Dumneata esti convins de ideile relativiste, care dupa mine au fost introduse in mecanismul gravitatiei, doar ca sa pastreze viteza luminii constanta si independenta. Fiindca nu vrea sa admita ca gravificul introduce un indice de refractie foarte mic, care totusi produce o modificare a vitezei lumninii. Nicio experienta nu a evidentiat contractia lungimilor si curbarea spatiului. Undele gravitationale care s-ar fi detectat, ar fi doar un efect mareic, produs asupra scoartei terestre de catre reuniunea gigantelor din adancul cosmosului. Am aratat ca fluxul mareic terestru este produs de suprapunerea fluxului eteric de aspiratie al lunii, peste fluxul eteric de aspiratie terestru. Suprapunere care genereaza in jurul axei comune un deficit in debitul eteric aspirat de planeta. Deficit care produce contractia planetei in planuri normale la axa comuna. Comprimarea transversala a planetei, determina umflarea planetei de lungul axei comune. Umflare care este mai puternic simtita de oceanul terestru si apare cu aceeasi amplitudine si pe fata dinspre luna si pe fata opusa. Eu sunt convins ca mecanismul gravitatiei, similar aspiratorului, este produs de dinamica structurilor dinamice ale nucleonilor. Eu am gasit la explicarea formulei lui Fresnel, ca are loc insumarea densitatii fotonului cu densitatea mediului transparent prin care trece lumina. De aceea am insistat sa vezi ca in tensorul radiatiei exista densitatea fotonului si presiunea dinamica. Si am vazut ca si dumneata ca si altii, care au tratat subiecte relativiste, nu ai trecut dimensiunile fizice ale termenilor din formule. Eu stiu ca G-ul newtonian este adimensional si ca C^4 este forta. Tensorul energie-impuls T si tensorul lui Einstein G nu stiu ce dimensiuni fizice au. Poate esti dumneata amabil sa ma lamuresti, care sunt dimensiunile fizice ale acestor tensori. Am vazut, in unele postari ca se confunda dimensiunile fizice cu axele (directiile) sistemului de referinta. Si spune ca daca universul fizic este patru directional, inseamna ca este si patru dimensional. Trebuie sa fie clar ca cele trei cote, ale unui eveniment, proiectate pe axele rectangulare ale sistemului de referinta, sunt toate lungimi, sunt masuri ale spatiului. Iar timpul este masurat pe o axa imaginara. Si deci universul nu are decat doua dimensiuni fizice spatiul L si timpul T.