----------------------------------- raduM 09 Ian 2008 18:06 ----------------------------------- Există o teorie, a dinamicii stelare, care consideră dinamica stelelor exact cum tratăm gazul ideal...în teoria cinetico-moleculară: stelele sunt acolo puncte materiale și ecuațiile se scriu prin (mai mult sau mai puțin) analogie. La fel, pentru galaxii. Teoretic, ciocnirile dintre galaxii sunt fenomene foarte normale - la scală cosmică-. Observațional, sunt extraordinare ciocnirile între două galaxii (darămite între 4 galaxii !!!) datorită scalei temporale la care se desfășoară astfel de fenomene. Simularea aceea cu Andromeda e foarte simpatică. Dar de la începutul până la sfârșitul unui astfel de proces, lumi întregi se nasc și mor. O astfel de interacțiune "gargantualescă" :? pantagruelică :? , ca și -la scară mai mică- exploziile de novă/supernovă oferă, pe lângă materie "sterilă" - care nu mai poate fi combustibil (v. combustia stelară, e o mulțime de spus pe tema asta ), material pentru noi stele. De ce? Pentru că explozia de novă intervine nu atunci când s-a consumat tot combustibilul ci atunci când presiunea gravitațională nu mai poate fi echilibrată de presiunea radiației stelei. Deci, mai rămâne combustibil nefolosit. Bașca faptul că într-o astfel de expozie e expulzată doar "atmosfera" stelei - bine, spuneți-i cum vreți..., materie încă proaspătă, nechinuită nuclear: elemente ușoare. Dacă mai intervin și perturbații din exterior, cum este câmpul unei întregi galaxii :shock: , atunci aceste interacțiuni (termenul "ciocniri" e nițel impropriu...) destabilizează steaua și provoacă explozie prematură. Astfel, rămân suficiente elemente ușoare care pot deveni combustibil într-o nouă stea. Asta teoretic. Acum... nu e mai puțin adevărat că timpul de viață al unei stele e suficient de lung ca, /după câte știu eu/ să nu putem fi martori - încă - la formarea unei noi stele din materie ejectată de exploziile altor stele. (aici chiar nu am date, dacă știe cineva mai multe, rog completare).