----------------------------------- IACOB DUMITRU 10 Ian 2008 16:56 ----------------------------------- Atunci Soarele nu mai e Soare Atunci Timpul nu mai e timp. Spațiul ți se scurge printre degete și nici degetele nu mai sunt decât amintire a posibilității de mișcare, a posibilității de eroare. (spre mulțumirea d-lui Iacob) Mare eroare de gândire domnule profesor. Timpul va fi mereu același, adică o durată, adică un defazaj. Istoria se exprimă întotdeauna multidimensional, adică spațial (pretutindeni unde este scurgere temporală este și spațiu, viceversa este valabilă oricând, nu există spațiu de sine stătător sau timp de sine stătător). Erorile sau abaterile de care vă vorbesc eu se află totdeauna sub controlul legii unice de funcționare (legea asimetriei). Neglijați cu bună știință faptul că semnul „= “ (perfecțiunea) nu are nimic în comun cu legile ce definesc Universul. În acest caz „erorile” sau „abaterile” despre care vă vorbesc în teoria AUF sunt certitudini, sunt durate, sunt niște „monotonii”. În altă ordine de idei, se uită foarte ușor că Universul este un întreg, adică un organism viu, o entitate, o relație de monotonie (dacă ne referim la scara Universului ca și întreg). Eu cred că „se întinde cam mult coarda” în momentul când se supralicitează mdelul de aproximare probabilistic. Nicicând istoria nu va găzdui „haotica” stare a simetriei perfecte, a repausului, a neființei, a nemișcării.