-----------------------------------

IACOB DUMITRU

15 Aug 2022 09:07



-----------------------------------

Domnule Gheorghe,
In practica valoarea numerica a unei marimi masurata este cunoscuta numai aproxi­mativ, indiferent de calitatea masuratorii efectuate.
In cazul nostru, observabila pe care dorim a fi masurata este miscarea, viteza, s/t si nu intamplator am adus in discutie deplasarea unui punct pe o curba, aspectele acestui exercitiu logic putand fi suficient de relevante.
De ce?
Pentru ca, este imposibil sa deplasezi un punct pe o curba fara ca acesta sa paraseasca curba, fara sa aiba loc corectii in cee ce priveste directiile si micii sai pasi, ceea ce ne conduce la ideea ca dinamica turbionara este o dinamica a liniilor frante, schimbari sistematice de directie si implicit erori sistematice de apreciere, de masura, chiar si in cazul aplicarii celei mai performante strategii de apreciere.
Avem preconceptii in ceea ce priveste dinamica naturala si viteza ei de deplasare, directie si viteza de deplasare pe care aceasta reuseste sa o aiba permanent in vizor, prin corectii sistematice.
Fiecare tic Δt presupune o abatere de la directie Δα, un nou inceput, un nou pas Δs.
Matematic, valoric se stie ca cele mai bune aproximari se fac in cazul in care r>>Δs.
Presupunem ca fiecare schimbare de directie are loc in cele mai bune conditii, adica r>>Δs si suprafata masurata de raza in unitatea de timp este aproape constanta ΔS≈k, adica abaterile de la acest tip de aproximare sunt neglijabile.
Dinamica si implicit curba imaginara spre care tind toate abaterile si implicit toate corectiile este de tip surub, adica abaterile si implicit corectiile nu se au loc in acelasi plan, originea razei de curbura se deplaseaza si ea, nu in acelasi plan in mod evident, practic avem imaginea a 3 vectori, vectorul r plus cei doi vectori aflati la fiecare capat al sau, pasi marunti, practic vectorii de capat pot fi aproximati ca fiind perpendiculari pe r si repartizati in planuri aproape perpendiculare.
Unind imaginar cu linii varfurile si originile celor 3 vectori, obtinem imaginea unui tetraiedru si implicit a unui ΔV≈k. Acest mic, nou si relativ constant volum sistematic relevat este fix rezultatul cotat ca fiind efectul de sarcina electrica, cei 2 vectori de capat fiind in acest caz, cazul aprecierii prin maxima aproximare, fix vectorii H si E.
Dupa cum am vazut, dinamica are rolul de a aproxima si de a corecta erorile de aproximare, erori omniprezente, erori ce ne dau de furca, ne ordoneaza si ne intretin actiunile.