----------------------------------- Vizitator 29 Sep 2022 06:38 ----------------------------------- Hai să îți spun eu de ce nu există eter . Din punct de vedere al fotonului , sau mă rog , al radiației electromagnetice, spațiul și timpul nu există . Ce naiba înseamnă asta ? Să zicem că trimiți o rază monocromă (laser) către Lună , când trece prin dreptul unui reper mai îndepărtat , hai să zicem M31 ,și avem grijă să țintim pe ambele . Din punctul nostru de vedere , va fi nevoie cam de 1,3 secunde ca porțiunea de rază să atingă Luna și vreo 1,8-2 milioane de ani ca cealaltă secțiune de rază , trecând pe lângă lună , să ajungă la Andromeda . Din punctul de vedere al fasciculului laser , ambele secțiuni ajung în același timp. Acest timp este egal cu zero . Cum este posibil ? Dacă numărăm oscilațiile celor două fascicule gemene până la ținte , e clar că ele sunt diferite (dacă raza către Andromeda întâlnește vreun obstacol , lumina pusă în evidență va avea cam tot aceeași frecvență , facem abstracție de expansiune și de efectul doppler ) . Și totuși, razele ajung instantaneu la ambele destinații . Asta înseamnă un singur lucru , anume că radiația electromagnetică nu circulă prin realitatea percepută de noi . Radiația electromagnetică doar reacționează cu substanța , cu materia , mă rog... dar atunci când circulă prin vid , nu are nici un contact cu universul perceput de noi . Ăsta e motivul pentru care razele , oricare ar fi lungimea lor de undă , sunt invizibile în vid, oricât ar fi ele de intense . Din același motiv, razele care se intersectează , nu interacționează ,indiferent de frecvență sau intensitate . Poate că acel ceva prin care circulă unda electromagnetică , este o a patra dimensiune , sau un fel de realitate paralelă , sau pur și simplu un mediu în care noțiunea de timp nu are relevanță . Dar în mod sigur nu este ceva palpabil . De ce atunci , radiația electro reacționează cu substanța ? Probabil pentru că materia nu e altceva decât radiație electromagnetică împachetată în diverse moduri , moduri pe care abia începem să le bănuim . Cum am mai spus , deocamdată atât poate homo sapiens . Homo sapiens poate mai mult In realitate lumina nu are viteza de propagare, de fapt viteza luminii "c" este viteza aparenta absoluta a undelor EM pentru un observator, nu pentru acel fascicol de unde EM, pentru ca de fapt viteza luminii reprezinta curbura spatiu-timp unde Δt devine 0 într-un camp gravitational. Δt fiind nul pe toata traiectoria fasciculului, aceasta fiind si o geodezica. Motiv pentru care viteza aparentă a luminii este o constanta universală, însă pentru fascicolul de lumina popular numit “foton” în realitate nu-i este necesar 1s pentru a parcurge 299 792 458 m, “fotonul” de fapt parcurge aceasta distanta instantaneu, pentru ca de fapt din punctul său de vedere pentru el timpul nu trece. Tic-tacul fotonului este oprit și ne arată de fapt limita temporala din univers. Structura universului este însuși continuum spațiu timp iar fotonul este ca și limitatorul de viteza care ne arată viteza maximă dincolo de care timpul însuși se oprește, deci nu mai exista viteza limita. Ajungand la viteza luminii de fapt spargem aceasta bariera și trecem la viteza warp infinită. Campul gravitational devenind nul intrăm în hiperspatiu. In hiperspatiu materia de asemenea nu mai are masa. Practic dacă ne-am deplasa cu viteza luminii, datorită faptului ca pentru noi timpul nu mai trece, am ajunge instantaneu în orice colț al universului fără ca sa imbatranim. Problema care apare însă este ca nava spatiala și călătorul trebuie sa fie izolată de o bula spatio-temporala pentru a evita dezintegrarea materiei, acest lucru ar fi posibil teoretic prin deconectarea câmpului gravitațional al calatorului si al navetei sale spațiale de spațiul timp înconjurător. Un fenomen asemanator poate fi observat în fenomenul de reconectare a liniilor campului electromagnetic acest fenomen similar ar putea fi cheia https://www.youtube.com/watch?v=mgUZwoR0gcE Deși câmpul gravitațional este similar cu campul electromagnetic sunt unele diferențe una dintre ele ar fi faptul ca este monopolar însă fenomenul de reconectare a liniilor campului gravitational este similar. Un exemplu concret ar fi ciocnirea a două găuri negre, fenomen în care două regiuni din hiperspatiu practic se unesc.