----------------------------------- CristiB 18 Mar 2023 23:54 ----------------------------------- Poate o sa se creada ca gasesc la orice binoclu nod in papura insa si acesta are ceva: provoaca dependenta! 🙂 Astazi am urcat undeva pe la 1000 m inaltime, vreme frumoasa, soare din belsug, numai potrivit pentru observatii. Obiective de observat cat vezi cu ochii/binoclul! Dar am constatat ca SLC-ul are o inclinatie aparte pentru avioane.🙂 Este o intersectie aici intre doua aeroporturi, mereu era cate unul pe cer si chiar mai multe in acelasi timp ce zburau in diferite directii. Nu am reusit sa fotografiez nici unul deoarece am luat in rucsac doar trepiedul, suportul de sustinere al binoclului si bineinteles binoclul. Montura ce vine prinsa pe trepied am uitat-o acasa. Noroc ca trepiedul are ambele tipuri de filete si prin simpla intoarcere a surubului poate fi prins direct suportul binoclului. Asadar am prins doar tinte fixe, cu telefonul, si a trebuit sa mai tai din imagini deoarece originalul era de 12Mb. Nu au iesit toate bine, asa e cu telefonul in mana, dar cat de cat se poate trage o concluzie. Nici nu mi-am dat seama cand a apus soarele, spre V nu aveam vedere directa, si cu ocazia aceasta am constatat inca o data ce luminozitate excelenta are un binoclu Swarovski. Practic se intunecase aproape de tot, becurile iluminatului stradal se aprinsesera, panourile luminoase ale firmelor la fel, dar prin binoclu se vedea de parca era ziua in toate regula. Am facut si o fotografie in acest sens cu o firma (Darbo) ce aprisese luminile sale si se vede luminozitatea. Fotografiile facute acestei firme o sa apara de doua ori, o data cand soarele inca era sus si apoi cand s-a intunecat. Deasemenea si celelate fotografii sunt in mod dual, una prin binoclu cealalta cum se vede doar cu ochii liberi. Pentru ca se intunecase deja si ma luase si frigul mi-am luat rucsacul si am plecat. Cu ocazia asta am constatat cat de usor si de practic este sa se faca observatii cu acest setup ultrausor si ultracompact. Iar in rucsac mai ramasese loc destul. Ajuns pe partea de Vest al versantului mi-a aparut brusc in fata Venus. Si deoarece stralucea asa de tare si curat la altitudinea la care ma aflam am uitat instant ca imi era frig si....am despachetat din nou! 🙂 Un alt lucru imbucurator la aceasta sesiune a fost ca fara sa vreau am descoperit un mod excelent si extrem de comod de stabilizare a imaginii. Reducand inaltimea trepiedului la minim dorind sa probez ceva de la nivelul solului am auzit deodata un avion ce se apropia. Si era unul mare, nu trebuia ratat! Dar nu mai aveam timp sa scot binoclul de pe trepied asa ca am ridicat tot ansamblul si...surpriza! Nenumarate posibilitati de a stabiliza imaginea. Comod si usor fara sa intervina oboseala chiar si dupa timp indelungat. Am facut cateva poze si in acest sens. Cea mai stabila varianta pe care am gasit-o este cu unul dintre picioarele trepiedului intre bratul stang si corp, poate fi presat de corp, inca unul in palma stanga, poate presa ocularele de zona ochilor iar al treilea picior e sustinut cu mana dreapta si exista posibilitatea ca bratul sa fie usor presat de corp. Deasemenea piciorul trepiedului aflat in palma stanga preia si rolul de montura, celelate puncte ramanand fixe. La aceasta varianta de stabilizare a imaginii nu am putut face nici o fotografie, trebuie sa mai fie cineva sa faca fotografia, dar se poate imagina din celelalte cum functioneaza.