
-----------------------------------
Mircea Pteancu
03 Iul 2023 20:43


-----------------------------------
Silviu

Am dat F= 10,1 doar ca exemplu. Doar intuitiv (''explorandu-mi deci latura feminina'' cum ar spune unii yankei :wink: ) am simtit ca nu pot pune mare baza pe comparatiile de magnitudini intre tot soiul de cataloage.
Ceea ce nobody, ca de obicei, a explicat in mod rational. 
Daca am intrebat prin CDS in Aladin Lite, acela a fost raspunsul, ca in V steaua F = 10,1.
Ceea ce contrazice cele vazute la ocular si valorile din atlase sau bazele de date de stele duble, asa cum ai spus tu.

Parerea mea este ca pentru stelele duble, cel mai bine este totusi sa ne ghidam dupa magnitudinile afisate de WDS/ StelleDoppie.

Am prezentat mai sus, pe scurt, povestea descoperirii duplicitatii celor doua stele 1 Lyr si 5 Lyr.
Stelele ''debillissima'' au fost descoperite si denumite astfel de catre William Herschel. Cel putin eu asa inteleg aluzia lui Admiral Smyth din editia a doua din 1881 a cartii sale ''A Cycle of Celestial Objects'', revizuita si adaugita de G. F. Chambers. Vezi atasamentul, atentie insa la nomenclatura diferita de cea actuala.
Ceea ce mi-a scapat la primele lecturi ale acestor pagini a fost faptul ca deja atunci se stia despre existenta componentelor H si G. Una dintre ele , spune Smyth (sau Chambers ?) a fost descoperita de Earl of Rosse.

Ceea ce pot afirma cu certitudine, este ca stelele ''debillissima'' au fost descoperite de catre W. Herschel dupa publicarea primului catalog stelar. Acel prim catalog herschelian a fost facut public prin citirea lui de catre Dr. Watson, in sedinta lui Royal Society din 10 Ianuarie 1782. Vezi al doilea atasament din catalogul I, cu descrierea sistemului Epsilon Lyrae. Deocamdata aici, stelele ''debillissima'' nu sunt pomenite, deci nu erau inca descoperite. 

Ceea ce trebuie insa sa ne inspire si sa ne dea curaj in observatiile de stele duble si multiple, este cunoasterea faptului ca ele au inceput sa fie descoperite cu zecile de catre Mayer si Metzger cu o luneta de 80mm. 
A continuat apoi William Herschel, in stilul sau tumultuos. Dar o parte consistenta a descoperirilor din primul sau catalog au fost facute cu un reflector de 4.5'' (114mm) F/18, ne spune William Kitchiner in ''Economy of the Eye'', vol. II. 

Cer senin, Mircea
