----------------------------------- catalin dumitru 07 Iun 2024 17:30 ----------------------------------- ...poate in episodul urmator ne spui cate ceva si despre diafragme. Vad ca Simms pune importanta destul de mare pe cea dintre lentilele sistemului erector. Hai să continui , sperând să nu îl deranjez prea tare pe nenea Mircea. Ca să fim sinceri , schița lui Simms este rezultatul epocii în care a fost concepută . E normal să fie omul îngrijorat de locul și dimensiunea diafragmei , atâta timp cât un erector cu lentile se prezintă în felul ăla . Azi , nu mai concepe nimeni un asemenea aranjament , cu lentila mai mare și mai relaxată , pusă în față . Practic acolo e un ocular Ramsden , plantat în poziție normală . Nu e bine ! Sunt aproape sigur că acea diafragmă este plantată mai degrabă ca să mai taie din aberații, având în vedere că se lucra cu lentile simple . Asta chiar dacă presupunem că lentila plan convexă se află în focarul celei mai mici (astfel se elimină ceva aberații geometrice , plus niște cromatism lateral) , care în desen pare a fi biconvexă (alt motiv pentru o imagine nașpa ). Indiferent de ordinea lentilelor , diafragma aia se dimensionează în așa fel încât să nu muște din pupila de ieșire finală , atunci când tubul pancratic nu este telescopat , adică la mărire minimă . Dar după ce începe să lucreze "zoom-ul" , pupila se micșorează și diafragma din erector fiind fixă , va lăsa să scape lumina parazită a unui tub optic prost diafragmat . Situația se prezintă mult mai bine atunci când erectorul are prima lentilă de diametru mai mic și convergență mai pronunțată . Astfel , imaginea de la ea devine obiect pentru a doua lentilă , de diametru și focală mai mari . Este exact principiul de funcționare al obiectivului de microscop numit "Lister" ! Acest aranjament nu mai are nevoie de diafragmă internă . Iar prin folosirea de dubleți acromatizați , imaginile la grosisment mare devin calitativ dependente doar de calitatea obiectivului lunetei sau telescopului . Personal , am identificat trei scheme principale de redresor lenticular : prima , este cea de mai sus , de tip Lister , bună pentru măriri sănătoase , deci pentru observații planetare , duble și detalii lunare . a doua , schema plossl simetric , cu dubleții plasați unul în focarul celuilalt , pentru măriri medii , de 50-100 X , și a treia fiind tot un plossl cu lentilele aproape în contact , pentru grosismente mici . Această ultimă situație impune un tip mai aparte de dubleți acromatizați , destul de groși și cu profil aproape biconvex simetric . Automat , acești dubleți au diametru și focală mare . Adaptarea curburilor de câmp se face bine , într-un mod contraintuitiv , similar ocularului RDP. Așa, să continuăm un pic... Am testat și redresor cu un singur dublet acromatizat . Funcționează bine doar dacă are sfericitate neutră în ambele sensuri , pentru obiectivele cu raport focal mare și dacă are ușoară supra corecție , la utilizarea pe obiective luminoase . Pentru RFT-uri , dubletul unic trebuie să aibă diametru suficient ca să nu vigneteze obiectivul . Ansamblul cu ocular și o singură lentilă la erector este cam lung fizic , planul lui obiect fiind situat cu centimetri destul de mulți înaintea lentilei erectoare. E ca și cum ai folosi un microscop cu distanță mare de lucru . În fapt , toate ocularele erectoare sunt microscoape , cu tub finit sau infinit , în funcție de natura sistemului redresor . Din cauză că se lucrează cu tuburi relativ lungi și înguste , în sistemele astea diafragmele au un rol covârșitor în maximizarea contrastului . Din încercările mele încă de acum vreo patruzeci de ani , am constatat că doar vopsirea la interior cu negru mat a tuburilor , nu este suficientă . Nici măcar la spart duble luminoase . La Lună sau terestru , e dezastru , imaginea devenind albicioasă și fără contrast , ca la un obiectiv cu sfericitatea plecată cu vaca . Schema de pancratic descrisă de Simms are o mare hibă ,prin faptul că tubul port-ocular culisează "fest" în cel al redresorului. Din cauza asta , tubul redresorului nu poate purta diafragme decât dacă este sensibil mai larg , fapt care complică un pic execuția : tubul port-ocular trece prin diafragmele tubului redresor și centrarea se va face cu un manșon suficient de lung , aflat în capătul dinspre ocular . Eu am preferat să fac invers , să pun redresorul în tub mai îngust și tubul care plimbă ocularul să fie în exterior . E mai bine așa pentru că din redresor iese un con luminos divergent care se pupă mai bine cu diafragma de câmp a ocularului. Mai ales dacă vrei măcar 50 grade de AFOV. Dezavantajul e că astfel se lungește jucăria , ocularul propriuzis ne mai intrând în tubul cu sistemul redresor . Să nu uit , redresorul din varianta a doua are totuși nevoie de diafragmă , plasată exact la mijloc între dubleți, diametrul ei fiind jumătate din deschiderea lentilelor , din câte îmi amintesc . O să verific mai încolo . Va urma ? Depinde de eventualele întrebări .