-----------------------------------

cristirimer

04 Apr 2008 23:09


Radiotelescop

-----------------------------------

Radiotelescopul este un aparat (mai bine zis o instalatie de receptie) care permite receptionarea semnalelor din domeniul spectral al undelor radio emise de sursele cosmice. Intrucat aceste semnale au o putere extrem de mica (densitatea puterii mai mica decat 10^-26 W/mp x Hz) sunt necesare antene orientabile cu reflector parabolic de cel putin 10 m diametru si amplificatoare de semnal mic cu zgomot propriu extrem de redus (de regula racite cu heliu lichid), altfel semnalele utile sunt inecate in zgomotul propriu al receptorului.
  Radioreceptorul radiotelescopului (partea electronica a instalatiei) nu este unul obisnuit pentru modulatia de amplitudine, ci mai degraba un masurator de camp de mare sensibilitate. Semnalele emise de catre radiosursele cosmice nu sunt asemanatoare celor de la emitatoarele terestre. Ele sunt in majoritatea cazurilor fie zgomote termice avand un spectru continuu cu o distributie conforma Legii lui Planck, fie radiatii de tip "sincrotron" produse de catre electronii care se deplaseaza cu viteze relativiste (mai mari decat o zecime din viteza luminii) in campuri magnetice foarte intense, la care intensitatea semnalelor scade pe masura ce frecventa creste. Doar o mica parte dintre acestea, cu intensitati extrem de mici, au o variatie pulsatorie cu perioade cuprinse intre 33 msec (pulsarul din Nebuloasa Crab) si cateva secunde, fiind emise de catre pulsari (stele neutronice in rotatie rapida) sau o densitate de putere relativ mare intr-un domeniu de frecventa foarte ingust - asa numitii "maseri cosmici", cel mai cunoscut fiind "linia de emisie a hidrogenului neutru" situata la frecventa de 1420.4 MHz. In cazul utilizarii unui radioreceptor pentru MA nu vom auzi decat un zgomot care creste cand pe directia lobului principal de directivitate al antenei se afla o sursa mai intensa. Sintagma "muzica universului" nu este decat o figura de stil.
   In principiu se pot construi radiotelescoape si de catre amatori, daca sunt respectate cerintele impuse la realizarea antenei, iar receptorul radio are un zgomot propriu cat mai mic. Acest lucru este posibil prin utilizarea in primele etaje de amplificare a unor tranzistoare de tip MES-FET cu GaAs (se pot obtine prin demontarea LNB-urilor de la instalatiile de receptie TV prin satelit) sau, in cel mai rau caz, a tetrodelor MOS cu siliciu (cum sunt BF981 si BF964 - pana la 200MHz sau BF966 - pana la 800-1000MHz).  Radioreceptorul trebuie sa lucreze fara reglaj automat al amplificarii (sa aiba amplificare fixa dar foarte mare), sa aiba o largime de banda variabila (cativa MHz, nu 9KHz ca in cazul receptoarelor MA comerciale, in cazul receptionarii radiatiilor termice si a celor de tip sincrotron si de cca. 1-2KHz in cazul undelor de tip maser) ca si o mare stabilitate de frecventa. La iesirea acestuia, dupa detectie, se va monta fie un inregistrator grafic, fie un milivoltmetru de curent alternativ, in locul difuzorului. Aceste cerinte pot fi indeplinite cu usurinta in ziua de azi de catre radioamatorii cu experienta. Scheme se pot gasi o sumedenie pe Internet, cu ajutorul motoarelor de cautare.