-----------------------------------

Mircea Pteancu

11 Noi 2024 15:02



-----------------------------------

Eu votez cu Tudor, pentru zece minute, ca prima etapa. Pana ce ies din casa si ma foiesc pe langa telescop montand cautatoarele si ocularul, driblez telescopul oleaca mai incoace sau mai incolo in functie de coltul de cer cu care vreau sa incep, asez scaunul de observatii etc ... iaca au trecut cele zece minute. 
De aceea, prima mea reactie la intrebarea ta a fost ca n-am nevoie de asa ceva dar gandindu-ma oleaca, mi-am amintit ca fac manevrele de mai sus si care dureaza vreo zece minute.
Asta daca am pus din timp telescopul la fezandat. Daca nu, putem vorbi linistit de 15 minute pana cand pot pune ochiul la ocular si sunt, cat de cat, adaptat.

Dar asa cum s-a spus, si bine s-a spus, procesul este mult mai lung.
Iata ce am constatat. Daca am uitat atlasul sau jurnalul de observatii in casa si intru dupa ele, candva la inceputul observatiei, mi se pare ca, in camera unde le tin, este intuneric daca roleta de la fereastra este lasata jos.
Cand intru insa in aceeasi camera dupa trei-patru ore de observatii neintrerupte, mi se pare ca este luminos. Desi roleta este in continuare jos, sotia s-a culcat de mult, toate becurile in casa si televizorul sunt stinse, vad cu usurinta detalii precum figurile geometrice  din covor, ba uneori chiar si culoarea lor. La acea ora, vad ca pisica.

Probabil ca procesul de adaptare s-ar prelungi dar cele mai lungi sesiuni de observatii ale mele au fost de circa sase- sapte ore, iarna, de pe la sase pana dupa miezul noptii. Nu am stat niciodata o noapte intrega la observatii, de seara pana dimineata. Nici nu-s curios, atat imi ajunge.

Mircea