-----------------------------------

iulian90

22 Noi 2024 17:47



-----------------------------------

Salutare tuturor. 

De curand mi-am marit setul de obiective foto cu inca doua noi obiective pe filet M 42, este vorba de Porst Automati-Tele 135mm f/2.8 si Porst Automatic-Weitwinkel 35mm f/2.8. 

Le-am reglat inelul de focus in asa fel incat sa focuseze la infinit, caci ambele nu focusau deloc la infinit cu aparatul Canon 450D si intr-o seara (cu Luna pe cer) am facut cateva teste, insa aseara am mai prins o ocazie de cer senin fara Luna pe cer si am reusit sa fac teste mai concludente cu ambele obiective.

Ceea ce mi-a sarit in ochi la obiectivul cel mic ,Porst 35mm,  a fost un fel de coma pe marginea cadrelor ce se manifesta asimetric, intr-un colt mai accenntuat, in coltul opus ceva mai putin si cu aspect mai diferit iar in celelalte doua colturi ale cadrului coma se manifesta si mai putin, semn ca ar fi vorba si de o descentrare a lentilelor din interiorul obiectivului, ori chiar din cauza adaptorului M42-EOS (am mai avut eu o problema similara cu fostul Albinar 80-200mm). Ramane sa investighez problema, si daca reusesc cumva sa colimez lentilele sau intreg ansamblul obiectivului fata de senzorul camerei s-ar putea ca coma sa se manifeste mai putin si uniform pe toata marginea cadrului. 
Oricum, obiectivul l-am luat la set cu celalalt de 135mm, care era principalul obiect de achizitie si cu acest obiectiv de 35mm pot face poze de camp larg la comete (C/2024 G3 ATLAS poate, cand se va apropia foarte mult de Soare la periheliu in ianuarie 2025, daca nu o fi prea mica cum a fost C/2024 S1 ATLAS care desi s-a apropiat extrem de mult de Soare pe 28 octombrie nu a facut mai deloc spectacol si nu a fost vizibila decat din emisfera sudica si pe imaginile satelitilor SOHO) sau poate la aurora boreala cand o mai aparea, ca sa nu mai apelez la camera Canon Powershot care nu e nici pe departe la fel de performanta ca camera Canon 450D.

In schimb obiectivul Porst 135mm s-a comportat mult mai bine decat cel de 35mm, stele mai punctiforme pe margini (desi si in acest caz se mai pot observa stele alungite in colturi), chiar si la f/4, insa la f/2.8 intervine si sfericitatea, care produce aura in jurul stelelor mai stralucitoare, dar de la f/4 in sus, mai ales la f/5.6 obiectivul de 135mm se comporta chiar mai bine decat Paragon-ul de 300mm la f/5.6 si chiar si decat Seimar-ul de 500mm la f/8. 

Am facut o serie de 60 cadre la Andromeda insa condensul mi-a afectat mai mult de trei sferturi din cadre astfel ca am ramas cu numai 17 cadre pentru stacking, dar rezultatul a iesit bine si asa. 
Voi mai incerca altadata sa continui seria de expuneri la Andromeda dar sa fiu mai atent cu condensul (sa-i fac un dew heater) si o sa adun mult mai multe cadre decat aseara. In plus voi aborda si alte tinte potrivite la focala de 135mm (M 42-43 , Veil Nebula , M 45 etc.).