
-----------------------------------
IACOB DUMITRU
26 Dec 2024 22:37


-----------------------------------
În&#539;elegerea in sine este crea&#539;ie, evoluează permanent si tocmai pe aceasta trebuie sa o în&#539;elegem mai întâi.
Încercam sa în&#539;elegem vremurile indepartate înainte de a în&#539;elege clipa, creatia si evolu&#539;ia sa de scurta si lunga durata.
Legea unica general valabilă este amprentată oriunde, nu trebuie sa cunoa&#537;tem tot, trebuie sa cunoa&#537;tem numitorul lor comun, liantul.
Cuno&#537;tin&#539;ele, informa&#539;iile sunt in număr nelimitat dar finit, un număr in cre&#537;tere permanenta, un număr căruia nu ii putem aloca atributul &#8220;tot&#8221;.
Dumnezeu nu &#537;tie tot pentru simplu fapt ca acest &#8220;tot&#8221; nu exista.
Legea unica este o certitudine repartizată pretutindeni, dar aceasta lege garantează si repartizarea pretutindeni a incertitudinii, a abaterilor in determinare, in cunoa&#537;tere, in con&#537;tientizare.
Sub o forma sau alta, exprimata la un nivel sau altul, constientizarea este repartizată pretutindeni, &#8220;coliziunile&#8221; fiind chiar ele forme de con&#537;tientizare.
Planurile largi ale observa&#539;iei au observatori pe măsura, forme de con&#537;tientizare compatibile ce nu vin din neant, forme de con&#537;tientizare născute si evoluate ca si &#8220; Crea&#539;ii ale habitatului in sine&#8221;, creatii asociate planului larg observa&#539;ional in sine, habitat ce nu il pot părăsi după bunul plac.
Nu suntem &#8220;buricul&#8221; Universului, suntem observatorii ale&#537;i ai habitatului in planul sau larg, in planurile restrânse observatorii sunt al&#539;ii.
