-----------------------------------

jimao22

08 Ian 2025 16:03



-----------------------------------

Si la mine a fost o poveste tragi-comica!... 
Inainte de ocultatie cu ceva vreme, cerul era partial innorat iar Luna se straduia sa stea ascunsa in nori. In acelasi timp si Polara era ascunsa in nori, in partea relativ opusa de cer. Cu 5 minute inainte de imersie, cerul s-a limpezit in ambele locuri si am facut cea mai rapida aliniere polara cu set-up-ul meu mobil, de la care nu aveam nici o asteptare (alinierea polara vreau sa spun). Am reusit sa prind planeta in camp si am luat 3 expuneri exact cand Saturn plonja in spatele Lunii (la ultima abia se mai vad inelele). Alinierea polara s-a dovedit a fi excelenta pana la urma.
Apoi, in loc sa imi vad de treaba si sa astept linistit iesirea planetei de dupa discul lunar, m-a mancat in fund sa experimentez niste setari la programul de achizitie (ASI Cap) ca sa automatizez cumva secventa cadrelor pentru faza asta. Doar ca asa e cand esti prost - camera a inceput sa traga cadre ca nebuna, eu nu am observat si am primit mesaj ca nu mai am memorie pe hard. Am inceput sa sterg frenetic discul, uitandu-ma in acelasi timp sa nu rasara planeta. 
Ma tot uitam la ceas, incercand sa vad de ce nu mai rasare, fara sa realizez ca ma uitam intr-o zona gresita (1) si ca datorita faptului ca am redus mult gain-ul si expunerile ca sa nu se arda cadrele de la prea multa Luna, eu nu vazusem planeta ce tocmai iesise de dupa ea (2). Intre timp, eu stergeam voios cadre, care contineau de data asta si iesirea din spatele Lunii si care prin prelucrare cred ca puteau fi valorificate. 
Asadar am 3 cadre (pe care nici nu m-am obosit sa le prelucrez pana acum) cu intrarea si zero cadre cu iesirea. Un eveniment mult asteptat si prost gestionat. Asta e...