----------------------------------- nightwatch30 24 Aug 2025 13:59 ----------------------------------- A trecut deja un an de la deschiderea acestui subiect și consider potrivit să adaug câteva completări. Interesul meu principal se îndreaptă către istoria astronomiei și către reconstrucția lunetelor simple din secolul al XVII-lea, adaptată epocii moderne. Anul 2025 este unul cu semnificație aparte, marcând 400 de ani de la nașterea lui Giovanni Domenico Cassini – mare astronom care a descoperit Marea Pată Roșie de pe Jupiter, umbrele sateliților galileeni, Diviziunea Cassini, precum și mai mulți sateliți ai lui Saturn: Rhea, Iapetus, Tethys și Dione. Tot el a fost primul care a determinat cu precizie perioada de rotație a planetelor Jupiter și Marte, realizând aceste observații cu ajutorul telescoapelor construite de Campani și nu numai. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, optica telescoapelor a cunoscut o îmbunătățire semnificativă prin introducerea polizării pe hârtie. Înainte de 1640, lentilele erau polizate pe pâslă cu Tripoli (oxid roșu de Veneția). Această metodă producea lentile foarte lucioase, însă contactul dintre pâslă și sticlă era deficitar: din 30 de lentile polizate, doar aproximativ 5 atingeau o calitate optică aproape limitată de difracție. Prin contrast, polizarea pe hârtie oferea o suprafață mai precisă din punct de vedere optic, chiar dacă transparența și luciul nu erau la fel de pronunțate. În acest an am inițiat un proiect dedicat refacerii procesului de polizare pe pâslă și a metodelor de manufacturare a lentilelor din secolul al XVII-lea. După 1650, majoritatea obiectivelor erau polizate pe hârtie, în timp ce ocularele continuau să fie polizate pe pâslă, deoarece lentilele cu rază de curbură mare și focale scurte nu puteau fi finisate cu aceeași precizie prin metoda pe hârtie. Tot în acest an am intrat în posesia unei lentile obiectiv realizate din sticlă veche germană, foarte asemănătoare celor produse de Giuseppe Campani, probabil provenind din același tip de material. Lentila are diametrul de 101 mm și distanța focală de 12 m. Pentru observații am amenajat în curtea mea un spațiu dedicat lunetelor aeriene. Am achiziționat un stâlp telescopic pe care am montat o montură EQ1, unde este fixată celula obiectivului. Direcționarea monturii se face prin intermediul unor sfori, permițând vizarea oricărei regiuni de pe cer. Stâlpul poate fi extins până la 6 m înălțime, iar cu lentila de 12 m focală pot observa obiecte aflate la aproximativ 28° deasupra orizontului, atunci când este ridicat la maxim. Lentila are in interior mici bule de aer asemanatoare sticlelor din veacul al 17-lea dar foarte putine si un numar mare de gropite la suprafata chiar si asa nu am detectat defecte in sticla este la fel de buna sticla precum sortimentele de sticla buna soda lime de azi, am intalnit si sticla bk7 cu defecte notabile in ea. Imaginiile sunt fabuloase. https://www.youtube.com/watch?v=ZUSsstt_u8s Întregul sistem este portabil: atât stâlpul, cât și baza sa pot fi mutate cu ușurință, ceea ce îl face un instrument flexibil și adaptabil, nefiind fixat permanent. Se pot monta lentile si mai mari cu focala pana la 20 de metri, anul acesta am finalizat o lentila biconvexa simplet cu focala de 21m de metri doar experimental avand 62mm diametru. Voi discuta mai pe larg despre manufacturarea optica in sec al 17-lea cat si despre ce puteau observa astronomii la vremea respectiva.