----------------------------------- nightwatch30 24 Aug 2025 14:38 ----------------------------------- Anul acesta am demarat cel mai mare proiect de reconstrucție optică a lunetelor din secolul al XVII-lea, fiind cred primul care polizează pe hârtie din cărți vechi cu pudră uscată de CeO₂, așa cum se făcea în acea perioadă. Am șlefuit mai multe lentile, dintre care o parte au fost puse la vânzare la topicul de vânzări. Am muncit mult la ele, până „mi-a sărit capacele”. Este extrem de dificil să realizezi astfel de replici, din moment ce toți opticienii din secolul al XVII-lea își țineau în secret detaliile tehnice legate de manufacturarea acestor lentile. A trebuit, mai întâi de toate, să caut surse; fiind pe forumul ATS, colegii mei au găsit referințe din 1640–1650 legate de polizarea pe hârtie. Aceasta era metoda principală de polizare a lentilelor după 1650. Marele Giuseppe Campani își poliza lentilele pe hârtie, la fel Eustachio Divini, Huygens, Borelli etc. Primul set a fost compus din lentile de 47 mm diametru, cu focale între 1324 și 3113 mm, folosite la un diametru util de 40 mm, adică un indice al cromatismului de 1,9–2, identic cu lentilele lui Giuseppe Campani. Pentru a realiza lentilele, eu de fapt șlefuiesc trei lentile pe o față a matritei din sticla 2x diametrul lentileor fiind matrite supradiametrale de 96 mm diametru, pe rând (ambele fețe ale lentilelor), iar apoi, după ce le-am terminat de polizat, pe aceeași matrita pot șlefui alte trei lentile pe cealaltă față, adică șase lentile folosind o singură matrita. În secolul al XVII-lea se foloseau matrite supradiametrale metalice din alamă și cupru. Aproape toți au șlefuit astfel până în 1700, când Hartsoeker a început să șlefuiască pe matrite din sticlă și să polizeze pe aceeași matrita, exact cum fac și eu. Totuși, nu existau mari diferențe în rezultatul optic, fiind în general același ca și pe matritele metalice. De regulă, aceste matrite metalice erau degroșate la strung, cu raza lor de curbură prestabilită, exact cum se fac și astăzi oglinzile mari de telescop, pentru a reduce timpul de șlefuire. Matritele metalice pentru lentile biconvexe și plan-convexe erau concave, iar pentru lentile concave sau negative erau convexe. Șlefuirea pe sticlă generează, practic, în timp concavitatea matricei și „sapi” în ea pe măsură ce avansezi treptat cu lentilele. La finalul șlefuirii cu abrazivi cei mai fini se ajustează distanța focală. Practic, eu trebuie să termin de finisat lentila înainte să ajung la focala prestabilită, iar apoi mai rămâne un tip de șlefuire până când suprafața devine foarte netedă și fără impurități; abia atunci se poate începe polizarea pe hârtie. Hârtia se lipește pe matrita concavă cu un lipici tip super-glue pe bază de apă sau gumă arabică, după preferință. Guma arabică era folosită și în secolul al XVII-lea pentru lipirea hârtiei (Giuseppe Campani folosea guma arabică și hârtie de polizat Fabriano). Procesul de lipire și presare a lentilei este extrem de rapid, realizându-se în 2–3 minute; apoi trebuie să aștepți între 10 și 20 de minute până se întărește lipiciul (în funcție de grosimea lui) și abia după aceea se poate poliza. Polizarea este foarte ușoară: se pune puțin praf de CeO₂ pe hârtie, se presează ușor și se distribuie cu lentila, iar apoi se polizează. Imediat după o rotație în jurul postului de lucru se realizează contactul. Se polizează până când hârtia se uzează și nu mai are efect, apoi se înlocuiește cu alta. De regulă, hârtia trebuie schimbată de aproximativ 5 ori pe lentilă până la polizarea completă. Totuși, suprafața nu va fi foarte lucioasă, dar va fi mult mai bună din punct de vedere optic, cu linii Ronchi drepte la diametrul util și chiar foarte bune la unele lentile, având linii Ronchi perfect drepte pe întreg diametrul lentilei, în funcție de contactul dintre hârtie și lentilă. Pentru acest proces folosesc hârtie din cărți vechi, din anii ’50–’90. Nu contează exact anul, important este ca hârtia să nu aibă foarte multă celuloză (sau chiar deloc), să fie subțire și cu o textură foarte netedă, spre deosebire de hârtia modernă de astăzi. Am facut mai multe seturi cu diverse focale, Lentile de 47mm focala 3113mm Lentile de 47mm focala 2500 pana la 2400 Lentile de 47mm focala 1890 pana la 1800mm Lentile de 52mm focala 3200mm Lentile de 47mm focala 1530-1520mm Urmează alte seturi noi în fabricație, cu focala de 1330 mm, și voi începe demararea unor proiecte uriașe. În principal, doresc să realizez o lentilă asemănătoare cu cea cu care Cassini a descoperit Marea Pată Roșie și umbrele sateliților lui Jupiter, adică de 17 picioare (5,5 m focală) și 60 mm diametru. De asemenea, intenționez să realizez trei lentile de 38 mm, având același diametru brut precum lentila lui Galileo, cu care a descoperit sateliții lui Jupiter; acestea le voi poliza pe pâslă. În ultima fază, doresc să șlefuiesc o lentilă de 34 picioare, replica care Cassini a descoperit diviziunea din inelele lui Saturn. Am deja materialele și sticla necesara pentru acest proiect. La final, lentilele mele sunt testate cu ajutorul testului Ronchi, și este remarcabil faptul că rezultatele sunt identice cu cele obținute de lentilele lui Campani. Adică, am obținut aproape același tip de linii Ronchi ca și lentilele lui Campani, după polizarea pe hârtie, la aproximativ 90% dintre lentile.