----------------------------------- Night 19 Mai 2026 23:29 ----------------------------------- Am putea încerca o para-definiție: Timpul este conștientizarea mișcării. ? Prin conștientizare înțeleg chiar și existența unui presupus potențial observator aprioric ce a ar putea distinge respectiva mișcare. De exemplu să presupunem lipsa oricărui element conștientizator într-un univers aflat în transformare, însă fără ființe ce pot conștientiza schimbările. Spre exemplu, particula A se mișcă ne-observată de către nimeni: Mai trece timpul? Este similar cu întrebarea, dacă un copac cade într-o pădure, se mai aude sunetul? Evident, sunetul este produs, însă nu se mai aude. Exista sunetul, ? Și pentru cine? Pentru un ipotetic potențial observator aprioric (dotat cu cu senzori acustici). Știu că e greu de urmărit ce am scris, însă probabil timpul și spațiul sunt într-o relație de tipul electricității și magnetismului. Una fără alta nu se poate. Altă analogie, undă si corpuscul. Una fără alta nu se poate. Timpul și spațiul, la fel. ( ? ) Ai spațiu, ai deci o delimitare în care .. se întâmplă ceva. Deci timp. Poți avea un spațiu în care nu se întâmplă nimic? (moartea termică a universului de exemplu). Sau un spațiu cartezian conceptual, mental. Desigur că da. Ce înseamnă acest lucru? Mai trece timpul? Sau stă pe loc? Îmi cer scuze pentru aceste gânduri la cald, ce desigur ne trec prin cap la anumite vârste. Mă simt bântuind prin întuneric cu o lumânare într-o sală plină de oglinzi.