----------------------------------- Mircea Pteancu 16 Iun 2026 23:01 ----------------------------------- Luni 15 Iunie a.c.: am recolimat micul reflector newtonian D= 76mm F= 700mm si am observat cateva obiecte cu el ca verificare pentru eventuala utilizare in proiectul Revues des constellations. Am folosit maririle 28x/ Sirius Plossl 25mm si 70x/ Sirius Plossl 10mm. Observatii: = Obiecte Deep Sky: - Steph 1 cu 6* la 28x si 14* la 70x - M56 vizibil doar la 70x - M57 foarte slab luminoasa dar cu disc aparent bine vizibil - M29 cu cele sase stele canonice - M39 rezolvat in stele - M94, slab luminoasa - M13 si M92 ca obiecte cetoase, fara stele rezolvate, exact cum le-au vazut Messier si Halley = Stele duble-multiple: - Zeta Ly, Delta Lyr- primara oranj, STT 525 ca dubla slab luminoasa, Beta Lyr cu trei companioni in asterism Y, cel mai slab luminos abia vizibil, STF 2470 + STF 2474, Eps 1-2 Lyr numai cu Eps 2 rezolvata la 70x, Beta Cyg - cine cuteaza sa se compare cu ea ? , Omicron Cyg ca tripla policolora, Cor Caroli. Pe moment, newtonianul 76x700mm nu mi se pare un bun instrument alternativ pentru Proiectul Rev de const. In carte, la detalii sunt adesea mentionate lunete si, mai ales, lunete scurte. Ma atrage mai tare ideea de a folosi un asemenea instrument. Dobsonianul Toleascop 200x1232mm cu trusa de oculare Plossl, G de la 49x la 308x. Datorita starii nebuloase a cerului, a trebuit ''sa ma orientez'' si am ales constelatia Hercules unde cerul parea mai curat. Am observat cele cinci obiecte non-stelare din aceasta constelatie si incluse in Revue. - Am inceput cu M13 pe care l-am rezolvat in sute de stele la 308x, in halou. In zona centrala, chiar si la aceasta marire, persista o lumina laptoasa - semn de stele nerezolvate. Si asa si trebuie sa fie, deoarece acest roi contine zeci de mii, daca nu sute de mii de stele. Interesant este insa se vezi, la maririle mari, stelele mai luminoase din centru, rezolvate si suprapuse peste lumina laptoasa a acestuia. De cate ori privim un roi precum M13 si il vedem rezolvat in sute de stele, de atatea ori primeste o palma vanitatea omeneasca. Cu cata siguranta si emfaza sunt rostite sentinte despre inceputurile Universului sau despre gaurile negre atotprezente. Mai ales de cativa ani, de cand a fost creata Inteligenta Artificiala, aceasta vanitate galgaie ca vulcanul care a inghitit orasul Pompei. Serios ? Cu AI sau fara AI, cam tot pe acolo batem pasul pe loc. Mintea omeneasca inca nu a gasit solutia pentru problema celor trei corpuri. Sa numaram: unu, doi, trei ... stop stiinta, de aici doar ne dam cu presupusul. Dar atunci cand sunt 10.000 de stele ? Sau 100.000 ? - M92 s-a vazut la fel dar la scara mai mica. - Galaxia NGC 6207 a fost uimitor de bine vizibila la 49x. Iar la 123x si, mai ales, la 205x, se vedea bine forma ei alungita, aproape fusiforma. - Planetara NGC 6210 s-a vazut ca un minuscul obiect alungit, cu capetele boante. O tripla foarte sexy este in apropiere si o dubla frumusica pe drumul de la Beta Her spre planetara. - NGC 6229, al treilea roi sferic din Hercule, mi-a dat mult de lucru. Se afla foarte aproape de Zenit, in Groapa Zenitala. Si abia, abia am reusit sa o incadrez in campul vizual. De fapt nici nu as fi reusit daca nu s-ar fi pus in miscare celebra inventivitate mioritica: am pus un leat sub doua din picioarele rockerului si cu asta am indepartat suficient axa de rotatie ... zisa ''verticala''. NGC 6229 s-a vazut ca un mic obiect cetos, granulat la 205 dar nerezolvat si cu centrul mai luminos. Am incheiat cu o ocheada spre M51+ NGC 5195 vazute ca doua obiecte cetoase alaturate, de dimensiuni si luminozitati diferite, fara alte detalii. Pun poza micului newtonian care a buctat examenul de admitere in Academia Texereau. Cer senin, Mircea