----------------------------------- Mircea Pteancu 21 Iun 2026 21:11 ----------------------------------- Sambata 21 Iunie, conform planurilor Marelui Stat Major al Astroclubului Galaxis trebuia sa facem observatii de la Punctul Tarnova. Dar vremea a fost de alta parere si a trebuit sa stam acasa. Pe cerul inundat de nori, doar deasupra orizontului vestic mai apareau petece de senin in care se vedeau Venus si Luna. Tocmai dadusem zilele acestea peste articolele astronomului amator Alexey Petsyk din Moscova. Dintre acestea, cel care m-a fascinat pur si simplu este cel despre telescopul scolar cu menisc, primul telescop Maksutov din istorie produs in serie, incepand din 1946. Acesta a avut o apertura de 70mm, o distanta focala de 704mm, era dotat cu un oribil ocular Huygens pentru 50x. Din 1951 a primit un al doilea ocular pentru 70x, avea o putere de rezolutie 3'' si magnitudinea limita 11mv. Partea frumoasa este aceea ca un exemplar mai evoluat al acestui prim telescop Maksutov a ajuns si in Romania, in posesia profesorului Tony Pintea din Vaslui si apoi a renumitului autor fizician Virgil Scurtu. Nu cunosc limba rusa, sunt abia la inceputul buchisirii articolului. Dar citind si vazand pozele, m-a apucat aseara un dor haiducesc de Makul meu. Asa ca am scos ETX 90x1250mm la Luna si Venus. La Venus s-a vazut acceptabil faza, la 125x/ Sirius Plossl 10mm. Eu am estimat o faza de 65% dar Stellarium m-a corectat azi, era de 73%. Turbulenta mare nu mi-a permis observarea altor detalii ... venerice. Luna am putut sa o observ, cu mici intreruperi, un timp indelungat, de aproximativ o ora. Un mic telescop Maksutov este un instrument strasnic pentru acest obiect ceresc. Am scanat indelung terminatorul cu grosismente de la 50x/ Sirius Plossl 25mm, la 125x/ Sirius Plossl 10mm. Contrastul si claritatea imaginii au fost impresionante. Apoi am inceput sa am idei. Am testat ocularul Vixen NPL 6mm pentru 208x si am fost placut surprins de imaginea detaliata. Factorul limitant era in mod evident turbulenta. In momentele de calm, apareau in imagine detalii foarte fine care erau apoi maturate de urmatorul puseu de turbulenta atmosferica. La aceasta marire de 58x/ inch deja eram peste limita practica recomandata de inteleptii astronomici. Dar nu te pui cu moshu' Mircea cand are ''idei''. Am testat si marirea de 313x adica 88x/ inch, imaginea a devenit grizata, contururile formatiunilor selenare devenind usor neclare, se simtea ca lumina este deja prea putina. Daaar ... si este un mare dar ... micul telescop nu a clacat, imaginea nu ''s-a rupt'' doar a pierdut din claritate. Revenind la 208x, am insistat indeosebi asupra tripletului de cratere Catharina- Cyrillius - Theophilus din vestul Marii Nectarului. Acest triplet domina terminatorul selenar prin marime si complexitate. In Theophilus, de pilda, am vazut la 208x un crater secundar, un por foarte marunt la baza conului central, spre Nord iar aproape de peretele interior al craterului, la Nord, un (sa zicem) dom. Mai jos incerc sa identific aceste detalii pe poza createrului Theophilus obtinuta de Luc Cathala in 11 Oct. 2025 si publicata pe AAPOD2, vezi linkul: https://www.aapod2.com/blog/theophilus-crater-lunar-sunrise-over-central-peaks Desi sunt un newtonian convins trebuie sa recunosc ca au si Makurile farmecul lor cu totul deosebit. Cer senin, Mircea