----------------------------------- IACOB DUMITRU 03 Iun 2006 09:14 ----------------------------------- Domnule Spencer, sub enuntul unor cuvinte frumoase precum univers, curbura si chiar imprevizibilitate sau viata se ascunde de fiecare data un esafodaj eminamente matematic. Pentru ca de cele mai multe ori aceste mecanisme nu pot atinge direct sensibilitatea si implicit puterea de intelegere a oamenilor se recurge la expresii inlocuitoare mai mult sau mai putin plastice. Spe exemplu: o interactie oarecare este asimilata usor cu o abatere, cu o curbura a planului fizic (cu un mesaj in ultima instanta). Curbura aparuta in planul fizic se poate foarte usor transpune intr-o partitura specifica analizei matematice. De obicei, cu ajutorul derivatelor putem exemplifica foarte bine o abatere de la planul longitudinal. Cu alte cuvinte, orice inflexiune (curbura) este marcatorul unei functii diferentiale diferite de zero (reale), viceversa fiind oricand valabila. Pentru ca nu putem executa nici cea mai mica parte dintr-o rotatie fara a iesi practic de pe curbura imaginata de noi ca fiind perfecta, spunem ca ne abatem permanent de la statutul de continuitate a curburii. Altfel spus, cei mai mici pasi cu putinta se vor realiza tot in linie dreapta (deci in afara curburii). Secventialele schimbari de directie au statutul de abatere in determinare si cu ajutorul lor se pot crea structuri din ce in ce mai complexe. Dupa cum s-a vazut in demersul anterior acest comportament este perfect motivat, deci cu un grad de previzibilitate. Cu toate acestea nu putem sti niciodata cu maxima precizie valoarea abaterii ce va urma. Iata si sursa imprevizibilitatii. Acceptat ca un parametru fizic, “abaterea abaterii” va putea fi un marcator al imprevizibilitatii care la randul sau va cunoaste aceleasi rigori practice si teoretice de care se bucura orice abatere. Abaterea abaterii abaterii va suferi acelasi tratament. Cu toate acestea nu putem continua la nesfirsit, pe o partitura a unei functii extrem de complexe, pe ideea abaterii abaterii…. abaterii, se ajunge practic la o determinare maxima in precizie (solutie inacceptabila din punct de vedere teoretic). Dupa cum bine puteti observa, in fizica nu se poate lucra decat cu inecuatii. Exista intotdeauna ceva pe care nu il putem cunoaste cu precizie. Acest aspect este benefic deoarece el lasa loc ideii de permanenta creatie. Ma opresc aici cu explicatiile, si vreau sa mai spun doar ca, desi toata viata am mancat matematica pe paine (acesta fiind pe departe cel mai mare dar pe care mi l-a facut natura), mi-au trebuit foarte multi ani sa ma familiarizez cu acest mod de interpretare. Prietena dumneavoastra avea dreptate, sistemul cu n necunoscute era un un complex de imprejurari prestabilite de om si parafate cu semnul egalitatii perfecte intre termeni. Solutionarea sa este doar o chestiune de pricepere si timp. Un simplu joc inventat chiar de noi. Din fericire realitate intrece prin creativitatea sa aceasta modesta fictiune. :wink: