-----------------------------------

IACOB DUMITRU

08 Iun 2006 09:22



-----------------------------------

Domnule Spencer, in primul rand doresc sa va multumesc. In al doilea rand voi incerca sa raspund la intrebarea dumneavoastra.

Neomogenitatea absoluta a mediului inconjurator scoate in evidenta un dezechilibru permanent.  Daca acest dezechilibru nu este intotdeauna atat de evident, nu putem spune ca el nu exista in fiecare moment. Deci, chiar si “initial” existau abateri in acest sens si implicit diferente de “potential”.

Efectul Hubble reprezinta proprietatea care oglindeste probabil cel mai bine (prin faptul ca pare a fi un fenomen relativ lent si lesne de imaginat) traseul valoric generat de existenta permanenta a dezechilibrelor.  

Inversand ordinea de accesare a speculatiilor teoretice, putem spune ca orice manifestare, oarecum izolata dintr-un context, urmeaza sa ilustreze filmul unor abateri valorice.  

Fotonii sunt cele mai elocvente exemple in acest sens.  Ei constituie primele entitati ce pot fi cu adevarat cat de cat delimitate dintr-un context mai larg.  Primii pasi ai procesului de structurare coerenta a spatiului si implicit a materiei incep cu ele.

Din momentul in care le este descoperita calitatea de adevarate servomotoare cuantice (datorita unei precizii deosebit de mare in functionare – pierderi foarte mici ale intregului sistem fotonic) se poate discuta si despre recunoasterea mecanismului de functionare al intregului Univers. 

Practic, fotonul se remarca, in primul plan al observatiei, prin etalarea unor abateri intr-un ritm relativ rapid al preschimbarilor valorice.  Totusi, fiind si primii pasi ai unui proces de aproximare, principiul de functionare fotonic nu admite existenta unor abateri mari ale ciclului de functionare (descoperit in planul doi al obsevatiei).  Altefel spus, abaterile de gradul doi sunt foarte mici (neglijabile).

Nu acelasi lucru se poate afirma si intr-un asa numit plan trei al observatiei cand, odata cu scurgerea indelungata a timpului contabilizarea abaterilor secundare unisens scoate la iveala un mesaj din ce in ce mai evident si demn de luat in seama. Acesta din urma este recunoscut ca si efect Hubble (efect de imbatranire).

Armonia de ansamblu este marcata tocmai de conservarea permanentului  dezechilibru ca urmare a respectarii unui principiu unic de functionare, chiar daca acest principiu pare sa fie mereu altul de la o scara valorica la alta scara valorica, functie de diversele planuri alese ale observatiei.     

Influienta acestui efect asupra formulei de exprimare a valorilor specifice interactiei gravitationale o veti putea remarca in curand (in articolul “Interactia gravitationala” – articol din seria “Armonia Universului fizic”).