-----------------------------------

TRAIAN

21 Dec 2008 14:46



-----------------------------------

Virgil a punctat corect definitia campului ata cat se poate exprima in cuvinte intr-o fraza.
Blakut nu cred ca a inteles suficient din definitia lui Virgil pentru ca nu contrazice cu nimic cele afirmate. 
Campul definit ca intindere(chiar si literar are acest sens) pe care se afla ceva. 
Si acest ceva inseamna potentialul de a ctiona. 
Si literar se foloseste expresia "in acest copil exista un mare potential".
Daca cest potential inseamna atat marimea unei actiuni cat si directia si sensul acesteia asta inseamna potential vector.
Dependenta doar de distanta este un fel de scalar conventional pentru ca se presupune aprioric cunoasterea faptului ca toate actiunile au o directie deja cunoscuta cea a directiei razei (campuri centrale-care sunt una din dou aposibilitati cunoscute ale campurilor E,B,G)

Presura
Campurile sunt continue doar in sensul in care actiunile lor depind dupa functii continue de argumentele  lor.
Cuantificarea campurilor nu se refera la cuantificarea actiunii campurilor ci a energiilor acestor campuri si a intensitatilor lor.
Din acest motiv cuantificarea campurilor inseamna ca la nivel cuantic(acolo unde are sens cuantificarea) campurile au numai anumite valor ale energiilor cu valori discrerte si nu continue.
Deci am numai anumite posibilitati ale energiilor campurilor dar aceste campuri actioneaza asupra particulelor specifice dupa functii continue.
Cuantica este de fapt un cumul de formalizme matematice prn care se poate descrie matematic comportari ale elementelor naturale in domeniul de variatie discret atat al functiilor cat si al argumentelor.
Mai pe romaneste e vorba de definirea unei noi matematici care lucreaza cu variabile discrete pentru ca natura nu admite numai variatii continue. La nivel cuantic, (adica exact la nivelul particulelor elementare din constitutia materiei) nu avem o piftie continua ci avem o imprastiere a unor concentrari de energie intr-un spatiu lipsit de energie.
Functiile de pozitie nu sunt deci de forma unor functii continue ci sunt de forma unor functii discontinue.
Stiti acele functii definite cu acolade:
"f = 1 pentru x cuprins intre..., si f este 0 pentru x=0" de exemplu.
Fizica cuantica este obligata sa opereze numai cu astfel de functii si atunci a fost nevoie de o noua matematica cea a operatorilor si alte formalistici care sa permita lucrul cu functii discrete.
E drept ca Einstein nu a acceptat niciodata fizica cunatica si mai ales principiul de incertitudine al lui Heisenberg, (celebra asertiune: Dumnezeu nu arunca cu zarurile atribuita li Einstein). dar Einstein nu erea interesat de micro univers ci de macrounivers, acolo unde vitezele mari si spatiile cosmice permiteau perspectiva TRG. Domeniul preferat de Einstein  a fost dealtfel mult mai studiat in ultimul secol de unde a rezultat teoria big beng-ului, notiunile de supernova, stele neutronice (gauri negre) si as mai departe elemente care au dezvoltat teorii spectaculoase despre cosmos.
Nivelul cuantic insa a ramas putin pe dinafara. Chiar daca teoria stringurilor incearca la nivel de teorie a campurilor sa gaseasca raspunsuri despre structura cuantica a universului nu sunt inca suficient de bine inchegate aceste teorii.
A pune cap la cap cunostintele despre structura cuantica a materiei inseamna de fapt a inchega o teorie a campului unificat. 
Adica sa poti lega structurile cuantice unde se intalnesc campurile nucleare cu structura substantei unde se intalnesc campurile electric, magnetic, si ambele sa le legi de efectele macroscopice si cosmice unde se intalnesc campul gravitational si interactiile slabe.
Trecerea de la structuri cuantice la structuri cosmice, presupune teorii statistice care sa traduca la alta scara proprietati din mic in proprietati medii rezultante in mare.
Sa ne amintim ce diferenta e intre viteza de deplasare a moleculelor in gaze si temperatura gazului.
Una dintre cele mai spectasculoase terorii in fizica este teoria din termodinamica prin care marimi mecanice mediate statistic definesc marimea macroscopica, termodinamica, fundamentala - temperatura.
Daca stim stazi structura si legile dupa care se comporta corpurile ceresti nu avem nici o perspectiva sa intelegem legaturile intre elemenetele fundamentale cuantice. Ar fi ca si cum, cu un termometru am incerca sa determinam cum este construit in intimitatea sa corpul respectiv.