----------------------------------- andicroft 04 Feb 2009 05:37 ----------------------------------- Pai ca mintea umana sa inteleaga la un alt nivel si "cum" si "de ce" a aparut universul, trebuie in primul rand sa elimine cele doua iluzii de "nimic" si "infinit" , si sa plaseze "ideea de imagine" in ansamblu a unviersului intr-un mediu material, la fel cum omul este plasat in mediul natural al pamantului. Meditand asupra acestei noi perspective, vezi ca universul are 2 forte principale(expansiune si elasticitate) ca si corpul uman. Observi ca ambele lucruri au la baza o evolutie accelerata si exploziva si au aparut din "ceva" mic, in comparatie cu volumul atins la maturitate. Si spre sfarsitul vietii, omul "ingheatza" si moare, cat despre unviers, descoperirile de ultima ora arata foarte posibil cam acelasi lucru. Cu siguranta sunt multe alte neclaritati si umbre in jurul celor 2 lucruri. Dar cred ca natura este "amabila" cu noi si ne ofera indicii foarte aproape chiar si despre cele mai indepartate lucruri. Cat despre discutii pe orizontul infinitului, eu le consider creativitate. Aberatia defineste creativitatea, doar ca unele idei pot parea cam "nebune". Daca ai rabdare, spre ex. sa urmaresti evolutia vietii terestre de la inceput, totul prinde sens, dar daca sari brusc de la crocodil la om, s-ar putea sa ti se para o aberatie si sa crezi in extraterestrii. Este logic sa gasesti aberante niste discutii, daca esti o "boala" ce se extinde intr-un organism intrebandu-te "cat de mare e" si "cum sau de ce a aparut" cand te chinui abia sa-i intelegi evolutia. Noi azi incercam sa descoperim un organism dintr-o intreaga tulpina de organisme si nu ai cum sa-l intelegi decat dezvoltand discutii aberante :?. Cat despre aparitie, eu cred ca este evident procesul de inmultire, sau pot spune ca doua universuri au facut candva "dragoste" :lol: . Cineva spunea ca privind creatia unviersala, parca intelegi ca Dumnezeu este si artist pe langa celelalte calitati...