-----------------------------------

andicroft

07 Feb 2009 16:23



-----------------------------------

cand afirm ca dumnezeu(dumnezei) exista si este(sunt) vii ma bazez pe un singur principiu, si anume infinitul. Daca intreaga existenta cosmica si realitatea pe care o percepem prin cele 5 simturi este infinita, inseamna ca viata in esenta este o iluzie, un vis, iar big-bangu-l e doar un "generator de realitate". Pentru mine realitatea este un vis al divinitatii si despre acest subiect am scris si o carte. In realitate, eu nu cred ca oamenii sunt asa de prosti incat sa se roage la un zeu infinit, ci au puterea de creatie in ei, si visul este defapt "generatorul realitatii" in fiecare fiinta umana. In numere matematice, de ex. un om are o distanta de viata finita(ex. de la 1 la 2, intr-un sir de numere care tinde spre infinit). Realitatea lui materiala merge intre cele doua numere pana la particule atomice si subatomice(fiind finita) insa mintea lui o poate divide la infinit. De aceea am afirmat ca teoretic Dumnezeul nostru e infinit, dar practic este finit, pentru ca intreg universul material este "forta" de creatie a unei singure fiinte, care la un moment dat se va consuma. Dar daca noi traim in "spatiul imaginar" dintre 1 si 2, dincolo de aceste doua numere exista o intreaga lume a numerelor. Si tot de aceea cred ca si infinitul este o forta care dispare odata cu epuizarea energiei observatorului care il percepe. Infinitul nu exista pentru universul nostru material, infinitul exista in suma tuturor viselor traite de toate fiintele din universul nostru si din celelalte posibile unviersuri paralele. Teoretic, infinitul nu poate fi perceput de creierul uman, dar asta nu inseamna ca universul nostru material este infinit si marginit de "nimic"