----------------------------------- IACOB DUMITRU 15 Feb 2009 14:55 ----------------------------------- Domnule, să spunem că, prin absurd, x deja constatat nu va mai exista. Cum acest x este însuși Universul, este limpede că nu va exista nimeni în afara sa care să îi ducă dorul, caz în care constatarea non-x este imposibil de făcut. La fel de clar este și faptul că numai fiind parte (părtaș) al sistemului x, poți lua o decizie corectă, poți face o constatare. Prin urmare, decizia de inexistență a lui x, neagă prezența noastră și implicit prezența constatării, adică a corectei evaluări. În această situație vă dau un sfat domnule Blakut: încetați în a mai fi părtinitor, încetați în a mai fi puternic subiectiv, încetați a mai "umbla cu cioara vopsită", logica este o simplă constatare fie că este de grădiniță, de liceu sau de așa-zis mediu academic. Chiar și inexistența ca și informație confirmată are nevoie de un spațiu care să susține, ca să o transforme într-o afirmație adevărată. De negarea negației ați auzit?