----------------------------------- IACOB DUMITRU 18 Feb 2009 12:49 ----------------------------------- Ceea ce am inteles eu e ca vrea sa spuna ca universul nu are un inceput (the big bang) ci este infinit ca timp si spatiu existand din totdeauna si pentru totdeauna, big bangurile fiind evenimente locale, ici sau colo, acum, mai demult sau mai tarziu, in acest Univers. Cu o oarecare marjă de eroare Universul nostru atinge periodic două stadii semnificative de dezvoltare. Oricare dintre duratele în care Universul evoluiază de la una dintre cele două stări semnificative către cealaltă stare semnificativă sunt limitate, adică măsurabile, același lucru este valabil și pentru volumul ce definește această evoluție. Ce dictează acest mod de reorganizare continuă? Răspunsul îl putem afla doar în măsura în care vom realiza că Universul este un ocean de mesaje, un hard plin mai mult sau mai puțin de informații. Datorită volumului limitat, numărul de informații deținute la un moment oarecare de acest imens HARD este și el limitat și într-o continuă tendință de creștere sau descreștere valorică (funcție de cele două perioade semnificative ale evoluției). Practic, după ce marele HARD ajunge la o saturație (datorită memorării unui număr din ce în ce mai mare de date) urmează o perioadă de FORMATARE, ca și când Universul este periodic condamnat la UITARE (asemănarea cu orice alt tip de entitate nu este întâmplătoare). Atenție, BB-ul nu trebuie privit doar din perspectiva primei secunde, el trebuie privit și analizat din perspectiva ciclică. Atenție, credința și autosugestia sunt stări ce influiențează într-o măsură mai mică sau mai mare atât persoana în cauză cât și mediul înconjurător, mediuL față de care nici nu poate fi vorba de o izolare perfectă (ci mai degrabă de un cuplaj inductiv).