-----------------------------------

mafalda

12 Mar 2009 01:33



-----------------------------------

Imi amintesc vag de un SF de prin anii 60-70.
Se presupunea ca Universul nostru, cu miliarde de galaxii, e ca o gaoace, ca o gaura imensa intrun cascaval si mai "infinit", cu peretii de o densitate maxima, incredibila.  Inversul unei gauri negre, un plin negru.
In centrul acestei gauri zisa "Univers" nu prea exista gravitatie, ca se anuleaza, dar cu timpul fiecarei galaxii ii vine randul sa se zdrobeasca de acei pereti ultramasivi, generatori de imense forte gravitationale.
De la acele margini intunecate ale Universului ultramasiv nu se emite nici o radiatie luminoasa, dar se presupune ca doar gravitatia scapa, este generata, aceasta fiind formata dintrun alt soi de cuante, chiar ele generatoare apoi de gravitatie. Erau numiti gravitoni, putem azi sa le spunem si eteroni.
Pesemne ca asta observam prin redshift, caderea accelerata a galaxiilor dela margini pe acei pereti masivi.  Noi fiind o galaxie inca tanara, undeva inca in centrul acestui macrounivers, mai avem inca multe de patimit..
Intrucat acest imens gol nu este chiar gol, ci sediul unor radiatii diverse, tocmai aceste radiatii constituie materia primordiala (energia) pt. formarea perpetua a atomilor in spatiu, apoi unirea acestora..
O astfel de interpretare nu ar permite nici un bang, nici big nici litl.