----------------------------------- IACOB DUMITRU 05 Apr 2009 08:27 ----------------------------------- Tocmai mi s-au ordonat in creer aceste ... cum sa le zic, haosuri. Poate n-am fost unicul... Adevărat, dar tot atât de adevărat este și faptul ca procesul de organizare nu se oprește niciodată. Oare de ce? Nu cumva acest (firesc) proces de (permanenta) reorganizare insufla falsa idee a haosului? ""Din Haos Doamne m-am nascut, Si-o sa-ma-ntorc in Haos."" De unde (în mod firesc) o sa și reveniți domnule Cornel (o fi haosul primitor, dar gazda perfecta în mod sigur nu este). Destinul e atunci un fel de determinism aproximativ, Nimic mai adevărat, cu mențiunea ca: determinismul este întotdeauna aproximativ. nicidecum pe lângă ele. Dca renuntati la nicidecum, atunci totul este ok, liniile fractalilor sunt niște aproximativii, realitatea nu cunoaște ce este aceea exactitate, particulele la fel. Eu cred că spațiul tridimensional și geometria euclidiană sunt rezultante la scară observabilă ale unui spațiu cu geometrie fractală, cu număr oarecare de dimensiuni, la scară subatomică. Ok, cu mențiunea ca: numărul dimensiunilor (la scara subatomica) este unul exact și nu unul oarecare (sub dimensiunea fotonilor mai este o singura dimensiune). Electronii se mișcă într-un spațiu fractal dar spațiul tridimensional emerge din proprietățile macroscopice ale atomilor, prin integrarea spațiilor fractale proprii particulelor elementare... Intre dimensiunile micro și dimensiunile macro exista în permanenta o relație de autocontrol, adică un feedback, asa încât: relevanta este reacția ca atare, adică relația (în fond și la urma urmei informațiile ajung la noi datorita relațiilor, altminteri adio haos și adio orice informație). P.S. Suntem inconjurati de viu, tratați-l ca atare.