----------------------------------- iulian m 28 Mai 2009 19:33 ----------------------------------- desrierea propriu-zisa M-am gindit ca daca este vorba despre un string uni-dimensional - de aici am plecat -, acesta nu este efectiv in spatiul 3D. Evident in acest caz stringul nu este "materie" "solida" - in sensul obisnuit, cai atunci ar avea 3 dim. Dar daca este "solid" - si nu este masa/materie, atunci singura varianta ar fi sa fie "spatiu", ceva in genul unei cute perfecte: spatiu "strins", "materializat" intr-o linie "de spatiu "material". Atunci, acest spatiu "material"-izat nu ar putea fi decit de dimensiune 1. Dinspre spatiul obisnuit ar apare pe o lungime - vazuta dinspre exterior- ceva de "natura neclara": nu este nici materie, este solid si nu are 3 dim. In plus, s-ar identifica si o lungime masurata: Planck /orice alta valoare. Intre firul de material de spatiu si spatiu ar fi un spatiu de pierdere - de trecere de la 3d la 1d- si neobservabil: inaccesibil observatiei/investigatiei. --Eventual se pot atasa : mase diferite, impulsuri,energii; descrierea de mai sus putind fi integrata si intr-o descriere teoretica - matematizata, gen spatiul starilor. Evident ca se pot conjectura vibratii atasate: fie fizice fie in spatiul fazelor/spatiu-timp. O extindere a descrierii de mai sus - catre geneza stringurilor -ar fi chiar existenta oscilatiilor: stringurile sint o oscilatie in spatiul nostru, fiind produse de fapt de o oscilatie continue produsa din exterior, parte a unei oscilatii unice continue intre spatii : cel al nostru si cel dintr-un spatiu separat(inobservabil)(unde are loc tot ansamblul oscilator). Dinspre spatiul nostru se vede numai capatul unic al oscilatiei, sub forma oscilatiei care este stringul. Ansamblul ar fi: un fir de vibratie/oscilatie in Univers, venit dinspre un spatiu separat de oscilatie: acesta conduce oscilatia inspre Univers si un front de unda - un spatiu oscilator autocontinut: cel care genereaza oscilatia/ sau chiar el este oscilator. Autocontinut inseamna ca nu mai poate fi descris: un observator uman - de ex, eu, iulian m. - nu mai poate spune nimic despre el. Spatiul separat l-am introdus pt a avea un mediu de oscilatie. Oscilatia este "existentiala"/fizica intre spatii. Am facut o trecere spre iesirea din Univers, intrucit linia/firul de spatiu ar ramine auto continut la noi in spatiu. Daca era static, atunci nu se mai putea spune nimic; ca atare era nevoie de introducerea unei oscilatii. Una de tip "normal" era respinsa chiar de "natura" elementara a stringului. In felul acesta nu mai raminea decit un singur fel de oscilatie: existentiala, de a fi simultan in spatii diferite. Atunci trebuia sa ies din Univers. Dupa introducerea spatiului separat - intermediar - mai trebuia sa gasesc si o sursa de oscilatie. Am gasit un spatiu sub forma unui front de unda. Descrierile sint evident cele mai bune care se pot face dpdv al unui observator uman: cu ce ar putea fi identificate ele. Ele sint inaccesibile observatiei directe obisnuite, evident. Dpdv uman toate se petrec in acelasi timp si ar putea sa nu poata fi distinse: spatiul intermediar ar putea fi chiar el insusi oscilatorul primar. Acum: ceea ce vedem inspre noi este o reflexie a acestei oscilatii "mai mari"; sub forma unei energii "liniare" - fara a mai putea fi analizata mai departe-. Aceasta la rindul sau este cea care "genereaza" particulele.