----------------------------------- virgil 19 Iul 2009 23:10 ----------------------------------- Experimentul acesta se comporta ca jocul cu banul, cand arunci banul sant sanse egale sa cada cap sau stema. Functia de unda descrie cele doua posibilitati; unda sau particula. ca sa afli exact rezultatul opresti banul si vezi una din cele doua posibilitati. In momentul "citirii" banului, se spune ca functia de unda a colapsat. Problema care apare este ca, daca am aruncat banul cu stema in sus, ori de cate ori il opresc, va arata fata opusa. Adica functia de unda, colapseaza totdeauna cu un decalaj de pi/2 fata de valoarea initiala. Deci banul se poate roti de (2n+1)pi/2; adica cel putin o jumatate de rotatie, iar in general, un numar oarecare, dar impar de pi/2. Aceasta regula este valabila si in cazul cand avem o functie de unda care descrie starea a doi fotoni; daca de la inceputul experimentului sant impuse drept conditii initiale ca cei doi fotoni sa fie polarizati opus, (0;1), atunci cand colapseaza functia de unda (cand se masoara valoarea polarizarii unui foton, functia de unda va arata o valoare opusa (decalata cu pi/2) fata de valoarea initiala, pentru ambii fotoni indiferent la ce distanta se afla unul de altul. Deci functia de unda este o regula care iti spune cand poti sa faci citirea celor doua stari, adica numai dupa un numar impar de pi/2. Respectand regula aceasta niciodata nu poti gresi. Daca insa citirea se face din doua referentiale diferite, regula nu cred ca se mai respecta, deoarece intervine teoria relativitatii, frecventa fotonilor este diferita, observata din doua sisteme de referinta diferite.