----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Aug 2006 14:42 Povestea spatiului finit ----------------------------------- Miscarea in camp fizic (in spatiu real) nu este nici pe departe o simpla actiune, gata oricand sa fie explicitata in totalitate cu ajutorul unor banale functii (functii olonome). Asimetria spatiului fizic face ca miscarea sa se afle permanent intr-un regim de accelerare. Pe de alta parte, asimetria spatiului fizic ne asigura de existenta neconditionata a unui centru de greutate aflat in permanenta lateral oricarei directii de inaintare. In aceste conditii, orice asa-zisa miscare libera va inregistra o curbura a traiectoriei sale. Cand ne indreptam spre zone ale spatiului in care concentrarile de materie par sa creasca, raza de curbura a traiectoriei in camp gravitational tinde sa se micsoreze. Indepartarea de aceste locatii conduce in mod automat la marirea corespunzatoare razei de curbura. Asimetria spatiului ne spune ca : - Universul are o distributie neuniforma a cantitatii sale de materie ; - Exista o singura zona limita in care materia pare sa fie concentrata in mod excesiv ; - Aceasta zona aglomerata este acceptata ca si centru imaginar al Universului (datorita razelor mici de curbura imprimate oricarei tendinte de evadare din preajma sa) ; - Cu cat ne indepartam de acest perimetru, razele de curbura specifice tendintelor de evadare vor fi tot mai mari. - Cu toate acestea, o indepartare excesiva de asa-zisul centru al Universului nu poate anula conditia de mediu asimetric si implicit de valoare finita a razei naturale de curbura (atentie, decizia de a considera raza de curbura ca avand o valoare infinita anuleaza nefondat singura solutie de existenta a spatiului fizic). Chiar daca miscarea libera pare sa fie victima sigura a spatiului finit, multi vor cauta sa argumenteze infinitatea spatiului cu ajutorul asa-zisei ”miscari deliberate”. In acest caz, cutezatorul navigator, pentru asi mentine o directie dreapta de inaintare, va trebui sa execute miscari succesive de anulare totala si permanenta a efectelor produse de prezenta inerenta a campului gravitational. Considerand ca nava sa il asculta perfect, mai ramane sa observam faptul ca, prin deciziile sale deliberate, navigatorul nu poate contracara efectul unui camp ce nu admite existenta preciziei maxime in determinare. Deriva garantata a asa-zisei actiuni deliberate de respectare a traiectoriei rectilinii ne asigura de existenta unei raze de curbura. Considerand ca raza de curbura are in acest caz o valoare infinita, navigatorul va inceta sa mai compenseze actiunea campului gravitational. Odata incetata actiunea de ghidare artificiala, nava va intra in starea de “deriva naturala” si implicit de plutire inocenta intr-un spatiu finit. In aceasta situatie, claustrofobii vor trebui sa se consoleze cu iluzoriile nemarginiri.