----------------------------------- mafalda 21 Noi 2009 21:42 ----------------------------------- Fiecare sistem solar sufera in timp modificari permanente, atat masa creste cat si viteza unghiulara a fiecarui corp. Ca sa nu mai vorbim de pozitie, de axa, de dimensiunea/diametrul care se micsoreaza. Fiecare stea parcurge o traiectorie spiratat-elicoidala prin bratul galaxiei, plecand dela margini spre centru. Deabea acolo la centru face bum-bum cu stelele din celalalt brat, ca si cum nu ar exista alta atractie gravitationala pe parcurs intre cele doua brate.. Ce se intampla acolo cu toata energia, este alta poveste. Rezulta logic ca domnul acela care a gandit ca Sistemul nu este fix, a avut dreptate, nu era taman el tzacanitul. Celor ce stau pe margini la hora, ca fetele batrane, rad, arata cu deshtu si dau calificative gen "crackput".. --Sa le fie de bine, sistemul merge inainte, babele inapoi. Cam cu cate tone creste masa Pamantului intrun an ? Asta ar trebui sa stie orice astronom amator. Cate tone de cenusa cad in capul nostru zilnic din cer, nu numai cati meteoriti, extraterestrii sau pere malaiete.. Si Soarele expulzeaza multa materie, dar si mai multa capteaza. Dupa ce explodeaza o supernova, ramane o masa si mai mare decat cea initiala. Chiar numai masa energei expulzate depaseste de cateva ori masa anterioara supernovei. Formula ecuatiei E=mc2 nu se mai aplica..Acolo se petrec cu totul si cu totul alte fenomene decat cele "fizicesti clasice" (pt lamuriri, in faza anterioara exploziei au loc imense capturi de energii inconjuratoare, in avalansa, ceva asemanator fulgerului). Energia radiata de explozia unei supernove influenteaza enorm zona inconjuratoare, si inca mult timp dupa. In general mai ramane inca un corp cu puternice radiatii si precesie, dar precesia nu este obligatorie. Sa calculezi azi ceva la scara cosmica este inutil, cum am vazut in acel articol de mai sus. Trebuiesc trimise in prealabil sonde spatiale la mii si mii de ani (chiar lumina) in toate directiile, sa culeaga date locale.. Trebuie sa tii cont de pozitiile diferite pe care le are un sistem in galaxie si modificarile parametrilor spatiali, "vidul" nu e omogen, izotrop, izomorf. In mare am putea stii la ce sa ne asteptam, dar putem avea si mari surprize, suntem deabea la inceput.. Daca in apropiere de noi va exploda Betelgeuse, (in a carui con de precesie protector se afla tinut si sistemul nostru solar), nu vom avem in prealabil de unde sa stim.. Si cand vom sti, "informatia" va veni cu viteza luminii, sau ca un trasnet, ne va zgaltzai bine sau chiar ne va praji a la BBQ="berbeque".. Pt cei interesati, in conul de precesie a lui Betelgeuse se afla mentinute gravitational mai multe sisteme solare, care sunt energetizate de o radiatie posibil gravitationala. Betelgeuse cam sta sa crape, e cam aproape de crack point, o faza critica pt o stea prea masiva pe alocuri (centrale) si prea umflata in general.. Betelgeuse este momentan mai mult o stea (mono) electrica, cu mari diferente de densitate. Exact asta ii da si precesia si spotul de radiatie unidirectional.