----------------------------------- Tavi F. 17 Dec 2009 13:55 ----------------------------------- In cartea lui Matei Alexescu, oglinda realizata avea L/47. :shock: Asa ceva chiar se poate realiza prin metodele prezentate sau cifrele nu sunt reale? In primul rind, ar fi fost de precizat ca acele valori din cartea lui Alexescu se refereau la abaterea totala PV (peak to valley) pe suprafata sticlei, nu in frontul de unda reflectat - cum se exprima aceasta eroare in mod curent. Acea L/47 abatere PV a profilului oglinzii ar avea o valoare dubla dupa reflexie, adica ~L/23 (in frontul reflectat). In ce priveste acesta modalitate de estimare (abaterea PV)- NU E PREA RELEVANTA. Am deschis mai demult un topic despre necesitatea parabolizarii, in care descriam ce inseamna abaterea uniforma si lina materializata prin aberatia de sfericitate. Am afisat si niste pagini scanate dintr-o carte (dar degeaba). Nu toate oglinzile care au L/5 (sa zic) PV wavefront error dau aceleasi rezultate! Conteaza marimea suprafetelor zonelor defecte (criteriile RMS, strehl ratio). Nu o sa bat cimpii spunind ca nu se pot face, domne, oglinzi la asemenea precizii pe sticla de borcan. Texereau a fost un prost care s-a inselat in privinta estimarilor debitate in cartea lui. Se pot face, insa mai greu odata cu cresterea diametrului si a luminozitatii (dilatari, tensiuni reziduale, viteza de erodare prin polisare). * Cea mai simpla varianta de oglinda premium (din plate glass) ar fi una sferica (testata Foucault in centrul de curbura) avind D=150mm, F=1800mm, f/12. In planul celei mai bune focalizari abaterea este ~L/12 wavefront (iar precizia verificarii la fabricatie- net superioara). La testarea oglinzilor parabolice "rapide" in centrul de curbura, masurind aberatiile longitudinale folosind ecranul Couder, iti pot scapa usor din vedere unele zone inelare. Chiar daca amplitudinea defectului e mica (respectind criteriul Rayleigh) panta pe unele fisii poate fi mare aruncind razele de lumina in afara discului de difractie. Nu poti evalua corect RMS-ul (acesta, spre deosebire de criteriul PV, cuantifica mai bine calitatea oglinzii luind in calcul marimile suprafetelor defecte). Prima chestiune pe care tre' sa o urmareasca slefuitorul amator, mai ales in cazul oglinzilor rapide (F/D=4..6) este aceea de a cauta o modalitate de test nul (fara aberatie de sfericitate, oglinda sa se stinga brusc si total- precum o sfera in centrul de curbura). Pentru incepatori, primul pas e testul Foucault pe steaua artificiala (situata la o anumita distanta minima, in functie de parametrii oglinzii) sau chiar pe steaua reala (atunci cind conditiile atmosferice o permit). Urmeaza autocolimatia pe oglinda plana. Ar mai fi alte metode care permit (inclusiv) verificarea unor oglinzi cu conicitati deferite de cele ale parabolelor (eu acu' vreau sa-mi fac o lentila pt. testul Ross null). Daca voi ajunge la anul sa-mi dezvolt modalitatile de testare (vreau sa-mi fac si o oglinda plana), o sa vin cu poze comparative ale aceleiasi oglinzi (in test Foucault nul, si chiar interferometric nul), fotografii, nu imagini generate (filtrate sau nu) de softurile pc. Exista un German care facea tot felul de teste, pt cei interesati (preferabil sa stie si limba). Am gasit o referire la un telescop f. vechi (1894) 10inch, f/10.6, avind o oglinda din plate glass. Se spune si despre modificarea usoara a conicitatii oglinzii, odata cu variatia temperaturii (probabil datorita tensiunilor reziduale din sticla- mai proasta si aceasta decit plate glass-ul actual, din Soda-lime glass). http://www.brayebrookobservatory.org/BrayObsWebSite/HOMEPAGE/frame158633.html (F/10 !! apropo de coma newtonienelor rapide pe care producatorii le adopta sub presiunea si necesitatile cumparatorilor) Inca niste poze la testul Ronchi al unei oglinzi din "borcan", "rapide": http://www.freewebs.com/mitchsspacepics/45homemadetelescope.htm