
-----------------------------------
florin1982
24 Aug 2006 17:06


-----------------------------------
Este vorba de descompunerea apei oxigenate pe un tip (probabil patentat) de catalizator. 

Una dintre metodele cunoscute este descompunerea apei oxigenate pe platina; mai exista posibilitatea descompunerii pe granule de argint- in general se doreste suprafata de contact mare intre apa oxigenata si catalizator (reactia depinde de suprafata de contact)... Totodata exista si alti catalizatori dar principiul este acelasi.

Problema provine insa din faptul ca impulsul specific al "combustibilului" respectiv este mic. Exista surse ce atesta impulsul specific undeva in plaja 150-160 secunde. Ma indoiesc ca poate trece de 160 secunde deoarece caldura degajata pe kilogram nu corespunde unui impuls specific mai mare. Avand in vedere pierderile specifice prin ajutaj probabil impulsul specific final este undeva pe la 140-150 secunde. Prin urmare apa oxigenata folosita in regim monopropelant reprezinta un combustibil de performanta joasa.

Ea nu a fost inventata de echipa romaneasca deoarece a fost folosita in motoarele de control al atitudinii unor sateliti probe spatiale... zeci de ani in urma. Oricum sistemele pe baza de hidrazina (tot sistem monopropelant) sunt folosite mai extins datorita performantei mai ridicate. Nu a fost folosita niciodata drept propulsie principala deoarece are performantele reduse... rezultand cantitate mare de combustibil pentru insertia unui kilogram de sarcina utila pe orbita.

Apa oxigenata poate fi folosita si in sistemele bipropelant adica in sistemele ce folosesc apa oxigenata drept oxidant si o hidrocarbura (ulei, kerosen) drept oxidant. Impulsurile specifice sunt mai mari dar NU sunt mai mari decat impulsurile obtinute cu amestecuri criogenice (oxigen lichid+hidrogen lichid).


Florin

P.S.: pentru a va face o idee de ce 160 secunde este impuls mic-> cam atat se poate obtine cu combustibil solid=un amestec de zahar si azotat de potasiu. Iar acesta este un combustibil folosit de amatorii rachetomodelisti din intreaga lume. Este suficient sa cautati pe google nakka rocketry si veti gasi website-uri despre acest combustibil :) Personal am construit astfel de motoare asa ca le pot confirma performantele.
Un combustibil de performanta inalta (in acelasi timp nu produce fum-smokeless deci este util pentru aplicatii militare) este ballistitul- un amestec de nitroglicerina, nitroceluloza, negru de fum si alte cateva chestii in procente mici (lianti) care are impuls specific undeva pe la 250 secunde. 
Cei doi combustibili mentionati deasupra fac parte din clasa combustibililor solizi; combustibilii solizi sunt preferati pentru aplicatiile militare deoarece nu necesita incarcarea rezervoarelor inainte de zbor; pot fi stocati pentru durate lungi de timp.

Exista si combustibili lichizi ce au impulsuri de peste 300 secunde si acestia sunt preferati pentru lansarile spatiale. Dar acesta nu e forum legat de motoarele racheta si metode de calcul... prin urmare e bine sa ne oprim aici :)

P.S.2.: in acelasi timp multi fac confuzia intre atingerea inaltimii de 100-150 kilometri si insertia pe orbita. Una este saltul la inaltimea respectiva si alta este insertia pe orbita. Saltul la inaltimea respectiva presupune ca ai viteza 0 km/ora cand atingi inaltimea maxima (apogeul traiectoriei). Ma rog posibil sa existe ceva drift orizontal.. oricum viteza mica. Pentru insertia pe orbita trebuie sa ajungi la peste 200 kilometri altitudine cu o viteza de 25 de ori mai mare decat cea a sunetului si nu orientata oricum... ci tangent la orizontala locului. Va mai curge apa pe Dunare pana sa vedem o echipa privata ce realizeaza un zbor orbital. Mai apare si problema recuperarii capsulei... si aici apar probleme de reintrare in atmosfera; trebuie sa "elimini" energia cinetica data de racheta in timpul celor 8 minute pana la orbita (cei Mach 25) prin frecare cu atmosfera. Nu-i tocmai simplu!
Asta nu inseamna insa ca o echipa privata nu va putea face acest lucru... dar doreste doar sa ilustreze lucrurile un pic diferit fata de entuziasmul televiziunilor...
