----------------------------------- Forever_Man 17 Mai 2010 11:32 ----------------------------------- Pe un astfel de cer, 6 ore de noapte sunt prea putine pentru a cauta NGC-uri noi. Tot ce poti face e sa privesti Calea Lactee si sa te plimbi prin ea. Iar o plimbare e mai placuta daca este realizata cu ambii ochi. Am folosit astfel, mult asteptata configuratie: telescop 130/650 (colapsabil - foarte important pentru a putea focaliza cu binocularul fara a folosi un barlow), binocular si 2 Ethos-uri de 13mm. Este cea mai apropiata experienta de privitul direct pe cer si cea mai relaxanta. Singurul lucru care iti aduce aminte ca folosesti totusi un telescop este campul relativ limitat. Luna prin 200/1200 cu ocularele de 15mm 66grade (+barlow pentru focalizare), este doar o privire prin hubloul navetei spatiale, nu o privire directa din spatiu. La o analiza insistenta a norului de stele dintre M8 si M17, cam langa M24, printre multimea de stele apareau raurile de nebuloase intunecate. Cerul insa nu a fost chiar atat de bun precum spunea cristiM in alt topic. Probabil a avut undeva putin peste 6 magnitudinea limita, nu 7-8. Cele doar 2 ocazii in care m-am uitat printr-un instrument de pe un cer de munte, mi-au aratat mult mai multe nebuloase intunecate, ca sa nu mai spun de Nord-America ce iesea imediat in evidenta in 15x70. Aici insa, nu am reusit sa o zaresc prin binoclu. Daca tot am ajuns la Nord-America, filtrul O-III este cu adevarat grozav. Prin telescopul de 130mm, cu un Celestron Omni 40mm si filtrul O-III, nebuloasa era perfect vizibila, delimitata clar de restul cerului negru. Desi campul mic (43 grade) si imaginea aproape lipsita de stele pe care o da filtrul pe un telescop asa mic, creea senzatia privirii printr-un telescop de jucarie (asemanator cu imaginea Nebuloasei din Orion prin telescopul 76/700), era totusi cea mai bine scoasa in evidenta Nord-America. Am trecut apoi la telescopul 200/1200 al lui Iulian, cu Panopticul de 41mm si un O-III pe 2". Imaginea pe total a devenit mai placuta, dar nebuloasa nu a mai fost chiar evidenta. In schimb se vedea langa, si nebuloasa Pelicanul. Filtrul O-III a facut minuni si la Nebuloasa Voalului. Tot pe 200 cu 41, fara filtru, abia daca o vedeai, si asta doar daca stiai ce trebuie sa fie acolo. Cu filtru era alba pe un fundal negru. Intre cele 2 parti erau si alte urme de nebulozitate. La M27, filtrul nu ajuta cam deloc pentru ca nebuloasa oricum e stralucitoare. Am testat Pentax-ul XW 40mm. Aceasta prima utilizare mi-a creat black-out-uri. Trebuia sa tin ochiul in aer pentru a nu aparea aceasta problema. Era greu de gasit un punct de sprijin pe el. In a 2-a noapte, din pacate a plouat.