-----------------------------------

zoth

05 Iun 2010 22:30



-----------------------------------

Sigur, daca interpretam schema lui Wall prin prisma titlului discutiei noastre o putem asocia usor si cred si corect ca pe o alta abordare a refractorului Rogers.
Intorcandu-ne la designul original am transpus in OSLO unele date oferite de Ceragioli pentru un Rogers de 150 f15.
Rezultatele le pun in imaginile de mai jos:
Ceea ce vedem acolo nu cred sa fie o surpriza pentru noi, corectia aberatiei longitudinale pare la fel de buna ca intr-un acromat clasic cu aceasi parametri insa asa cum se intampla la majoritatea designurilor din clasa dialyt problema cea mai mare o reprezinta cromatismul lateral dezvoltat in exces de aceste instrumente, lucru ce face imposibila folosirea lor chiar si pe campuri minuscule.
Fara sa intru in amanunte acest "defect" se datoreaza faptului ca raza principala care traverseaza obiectivul nu abordeaza elementul corector in mod simetric (tocmai datorita pozitionarii acestuia la mare distanta de obiectiv).
In cercetarile intreprinse dea lungul timpului de Plossl, Schupmann si mult mai tarziu de Honders exista doua solutii care sa salveze aceasta situatie:
ori folosirea unor oculare special proiectate sau dotate din "nastere" cu, cromatism lateral astfel incat efectul dintre obiectiv si ocular sa se anihileze reciproc, ori sa se pozitioneze inaintea planului focal inca un corector special proiectat pentru cromatismul lateral.
Deoarece a doua solutie a aparut aproape de zilele noastre iar prima s-a dovedit nepractica, atat designul propus de Hamilton cat si cel al lui Rogers si modelele la care au lucrat Stampfer si Plossl si brachymedialul lui Schupmann au fost uitate in timp.