-----------------------------------

catalin dumitru

24 Iul 2010 09:36



-----------------------------------

Buna Erwin. Cred ca am dat intr-adevar peste limita rezolvanta a obiectivului. Sunt doua sau trei motive pentru care nu folosesc luneta Kepler clasica. Unul ar fi focala prea mica (260mm) a obiectivului. "Acromatul" meu provine de la un monoclu sovietic 20x60 . In cazul lui am fost nevoit sa imbunatatesc corectia cromatica cu ajutorul redresorului. la 20x cum a fost el probabil prioectat imaginea era satisfacatoare desi ocularul cu eye-relief scazut era o adevarata belea. Cand am sarit peste 40-50x redresoarele construite pana atunci mi-au aratat o aberatie cromatica longitudinala oribila. "Rosul" parea focalizat la un kilometru in urma. La inceput si eu am crezut ca redresoarele lenticulare vor afecta negativ calitatea imaginii dar nu e chiar asa. Dupa ce am studiat acum multi ani sistemele de la lunetele de ochire ce le reparam ocazional m-am lamurit cum sta treaba cu fasciculele largi si injghebarea unor redresoare bunicele nu a mai fost o mare problema. Acum folosesc un inversor realizat din cei doi dubleti plan-convecsi de la vizorul ala unghiular facut de Pentacon si care zacea prin magazinele "Muzica" inainte de '89.As dori sa mai pun gheara pe unul pentru alte proiecte dar nu mai gasesc. Oricum dubletii aia montati ca la un Plossl au " impins" rosul binisor la locul lui. Ce am reusit sa vad cu ochianul meu pana acum?: sute de cratere pe Luna, companionul lui Mizar, Saturn cu umbra inelului pe ea (diviziunea lui Cassini nici vorba) iar pe Jupiter chiar daca l-am adus la vreo 45 de minute de arc , nu am putut observa decat benzi paralale de luminozitati diferite. Pata rosie niciodata. In schimb am numarat 5 stele in trapezul lui Orion(fara cele doua distantate din stanga) ceea ce ma face sa cred ca in lumina albastra jucaria mea se comporta mai bine. niciodata nu am folosit filtre. Cred ca a sosit vremea pentru ceva mai serios.