-----------------------------------

dragos.n

08 Aug 2010 18:57



-----------------------------------

Ca idee generala, marirea maxima a unui telescop, acceptata de majoritatea astronomilor si opticienilor este egala cu de 2 ori diametrul instrumentului in milimetri. Evident ca exista diferente intre tipuri de instrumente.

Dar in primul rand trebuie stabilit cam ce e asta, marire maxima. Este acea marire care da detalii in plus. Astfel, la un telescop de 130mm diametru, poti sa pui marire de 500x, dar vei avea, teoritic aceleasi detalii ca la 260x. Asta ar fi in cazul ideal. In realitate apar tot felul de aberatii introduse de trenul optic folosit, telescop, oculare, barlow, care vor face ca imaginea sa fie mai proasta la asemenea mariri.

Si revenind la telescop, se accepta ca lunetele apocromate pot merge uneori la 2,5xD, si la fel unele sisteme cum ar fi Maksutov-Cassegrain daca, sunt foarte bine facute. Pentru sisteme Newton, marirea maxima ar fi de 2xD, dar cei mai conservatori, scad din diametrul instrumentului, diametrul oglinzii secundare, si de abia dupa aia fac inmultirea cu 2. Pentru lunete acromate, se considera in general valoarea de 1,5xD.

Evident, astea sunt valori medii, si exista exceptii, dar de cele mai multe ori ele sunt in minus, si mult mai rar in plus. 

Toate calculele astea sunt insa tributare unui factor independent de noi sau de telescop. Atmosfera. In general o atmosfera care sa permita mariri mai mari de 300x, si asta doar la verticala, se intalneste mai rar. Ca exemplu, am testat doua Maksutovuri, de 127mm si 150mm, si au mers bine peste 2xD, pe timp de zii, chiar am atins cu unul din ele 2,5xD fara probleme. In schimb seara, la planete si Luna, rar am obtinut imagini clare la 250x, deci pentru unul din ele la 2xD, pentru celalalt 1,7xD. E de mentionat ca in perioada in care le-am testat in paralel, am avut  Luna foarte jos pe cer.

Cele mai mari mariri, de 390x, cu un Newton de 203mm, le-am facut la Luna, dar era foarte aproape de zenit, si cerul era foarte bun.