----------------------------------- florin_astro 20 Dec 2010 20:38 platforma ecuatoriala cu autoguiding ----------------------------------- Ideea platformei ecuatoriale mi-a venit undeva prin anul 2004, cand am construit prima varianta, care mi-a si deschis apetitul pentru astrofotografie. Initial, pentru urmarirea miscarii sferei ceresti foloseam un mecanism primitiv realizat cu o tija filetata, miscata manual prin cronometrare. Cu toate neajunsurile ei am reusit sa fotografiez planetele mai stralucitoare si cateva stele folosind o camera web alb-negru. In anul 2005 am reusit sa motorizez platforma, folosind un motoras de curent continuu. Din pacate, circuitul simplu, fara sistem de feedback nu facea fata cerintelor exigente impuse de astrofotografiile cu pretentii, fapt care m-a determinat sa abandonez de cateva ori ideea platformei. Dupa mai multe incursiuni si sute de articole citite, m-am hotarat sa fac o schimbare majora a designului platformei, luand ca model, varianta construita de Tom Osypowski de pe site-ul http://www.equatorialplatforms.com/ , mai precis modelul de lemn, varianta compacta. De data aceasta am realizat un circuit ce comanda un motoras pas cu pas, care prin prin intermediul unui sistem de reductie punea in miscare platforma. La momentul respectiv, erorile de ghidaj nu erau o problema, deoarece camera folosita imi permitea sa expun maxim 15 secunde, timp in care stelele ramaneau punctiforme. Problema a intervenit in momentul in care am achizitionat un DSLR, ce imi permitea expuneri mai lungi. De asemenea exigentele au crescut, iar platforma nu reusea sa ma mai impresioneze. In anul 2008 am construit un mecanism de corectare a erorilor de ghidaj pe declinatie, fapt care mi-a permis sa trec la fotografia ghidata manual. Am facut cateva experimente foto, insa nu eram foarte multumit de rezultate, mai ales ca trebuia sa stau minute bune la ocularul cu reticul, timp pretios pe care l-as fi putut folosi pentru observatii vizuale. La sugestia unui coleg de pe forum, Mitu Catalin, care mi-a si pus la dispozitie planurile, am trecut la realizarea unui sistem de autoguiding. Pe scurt, folosind softul GuideDog, prin intermediul unui circuit optocuplor, calculatorul trimite comenzi pentru a deschide sau inchide contactele a 4 relee, legate in paralel cu butoanele de corectie pentru ascensie, respectiv declinatie, pe baza imaginilor furnizate de un webcam. Primele experimente le-am realizat in data de 19.12.2010 folosind un DSLR montat in focarul unei lunete ED cu distanta focala de 420mm, montata "calare" pe un telescop Dobson de 25cm in care se gasea camera web. Tot ansamblul, de aprox. 30kg a fost pus pe platforma ecuatoriala. Am ales expunerea de aprox. 2 minute (ISO200), deoarece la o expunere mai mare, fundalul devenea supraexpus. Am realizat cateva imagini cu sistemul de autoguiding activ, respectiv oprit, iar rezultatele vorbesc de la sine. Spre deosebire de o montura ecuatoriala clasica, platforma are dezavantajul ca permite urmarirea sferei ceresti pentru un timp limitat, ce nu poate depasi 40-50 de minute, insa cu sistemul de autoguiding, se pot obtine rezultate bune, cu stele punctiforme, in tot acest interval de timp. Fotografiile se pot relua dupa ce platforma este "resetata". Daca se fotografiaza printr-o luneta, ce nu prezinta artefacte precum spikurile, atunci imaginile se pot suprapune in softuri ce stiu sa roteasca imaginile folosind ca reper stele dintr-o imagine tipar. Singura problema de care m-am lovit pana in prezent este alimentarea laptopului. Pe balcon, unde a avut loc primul experiment, nu a fost o problema, deoarece reteaua era la indemana, dar ma gandesc ca pe "teren" nu va fi la fel de usor. Voi ce metode folositi pentru alimentarea laptopurilor cand va deplasati la cer negru, tinand cont ca un laptop cu acumulatorul "obosit" nu tine mai mult de 30-40 de minute? Numai bine!