----------------------------------- Mircea Pteancu 31 Aug 2011 22:37 ----------------------------------- CONTINUITATE: DE LA METEORI LA EXTINCTIA ATMOSFERICA Virgil V. SCURTU Cand am amintit in materialul anterior despre PERSEIDE de observatiile din august 1960 am uitat sa mentionez un fapt cu o bataie lunga: in noaptea de 12/13 august am observat, de doua ori, traiectoria de la vest la est a unui satelit artificial deosebit de luminos- cam de magnitudinea 0. In dimineata de 13 august mass-media anunta ca americanii lansasera un satelit balon, denumit ECHO. Era un satelit pasiv de telecomunicatii, sub forma unui balon de plastic metalizat, cu diametrul de 30 m, care se umflase pe orbita. El urma sa reflecte undele electromagnetica si astfel sa se poata face comunicatii din EUROPA in AMERICA, fara a mai apela la IONOSFERA, care era influentata, in mod imprevizibil, de activitatea solara, de asemenea imprevizibila, pe termen scurt. Cei de la statia de observare a satelitilor de la OBSERVATORUL ASTRONOMIC DIN BUCURESTI au observat acest satelit abia peste 3 zile...In anul 1964 a fost lansat si ECHO 2, care avea 40 m diametru si era aproape polar. Se deplasa aproape in lungul unui meridian ceresc. Acest fapt facea ca UNGHIUL DE FAZA sa varieze intre limite apropiate, ceea ce ducea la variatii foarte mici a stralucirii satelitului. Pe atunci eram student la Facultatea de fizica a Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi. Trebuia sa-mi gasesc un subiect pentru lucrarea de diploma, care sa satisfaca pasiunea mea pentru ASTRONOMIE cu limitele impuse de facultatea de fizica. Abia fusese mazilit de la Universitatea din IASI conf.dr.doc. VICTOR NADOLSCHI, asa ca sperantele sa-mi aleg un subiect pur astronomic se naruisera. Dar, de pe cand eram elev si condusesem in calitate de presedinte timp de trei ani cercul de astronomie pe oras, sub filiala SSMF, eram bine vazut de presedintele acesteia, prof.univ.dr.doc. CONSTANTIN MIHUL, care acum era decanul facultatii de fizica si cu care facusem, in anul 2, cursul de optica, la care eram imbatabil, inca din liceu-ca si la geometria in spatiu...Acum am ales ca specializare, sectia de OPTICA SI SPECTROSCOPIE. Cu prof. MIHUL, mai faceam in anul 5 cursul de SPECTROSCOPIE MOLECULARA. In cadrul spectroscopiei se studiaza, printre altele, si absorbtia radiatiei la traversarea diferitelor medii, cum ar fi si atmosfera terestra. Se aplica aici legea BOUGUER-LAMBERT. Radiatia de la orice sursa extraterestra este absorbita in trecerea ei prin atmosfera terestra in mod diferit in functie de adancimea optica, sau lungimea drumului traversat de radiatie prin mediul absorbant. Cu cat distanta zenitala a unui astru este mai mare, cu atat este mai mare si drumul optic, si astfel absorbtia este maxima in apropierea orizontului, si minima la zenit. Pe acest principiu se bazeaza matoda clasica de determinare a coeficientului de extinctie de la fiecare loc de observatie, care este un factor esential al astroclimatului locului. De obicei, in locurile comune, coeficientul de extinctie este in jur de 0,8. El se determina prin trasarea asa numitei DREPTE A LUI BOUGUER, prin observarea unei stele(sau a mai multor stele) la diferite distante zenitale. Dar pentru ca o stea sa treaca printr-o gama larga de distante zenitale, care sa permita trasarea DREPTEI LUI BOUGUER prin cat mai multe puncte, este necesar un timp lung, care poate atinge cateva ore. Dar in acest timp variaza toti parametrii atmosferici, cum ar fi temperatura, presiunea, umiditatea, care influenteaza la randul lor opacitatea atmosferei, deci coeficientul de extinctie care trebuie determinat. Avand cunostinta de lucrarile de fotometrie a satelitilor balon ECHO 1 si 2 efectuate in URSS de academicianul V.G.FESENKOV si in CEHOSLOVACIA de dr.FRANTISEC LINK am imaginat o METODA ORIGINALA pentru determinarea coeficientului de extinctie prin observarea variatiei stralucirii satelitilor ECHO la o gama larga de distante zenitale, care, in cursul unei treceri, dureaza maximum 10 minute, deci este o matoda practic INSTANTANEE, in comparatie cu metoda clasica, cu stele. In lipsa conf.V.NADOLSCHI, transferat in anul 1966 la GALATI, am apelat la vechea mea cunostinta din liceu, insusi prof.C.MIHUL, care imi era si decan, sa-mi fie si conducator la lucrarea de diploma. Acesta in tinerete cand isi dadea doctoratul in FRANTA cu prof. F.CROZE s-a ocupat cu spectrele oxigenului puternic ionizat, realizand lucrari de laborator care i-au permis lui IRA SPRAGUE BOWEN sa explice misterul NEBULIULUI, un gaz presupus a exista numai in nebuloase. Spectrul nebuliului s-a dovedit a fi identic cu spectrul oxigenului ionizat. Asa ca pof.MIHUL nu era cu totul strain de cercetari vecine cu ASTRONOMIA. Mi-am terminat lucrarea si , desi din cauza unor sabotaje la OBSERVATORUL din IASI, nu am putut pune in practica metoda originala prin fotometrarea fotografica a satelitului ECHO 2, lucrarea a fost bine apreciata de conducatorul stiintific care, printre altele scria urmatoarele:"Lucrarea in sine, abstractie facand de acest proiect, este scrisa bine, este bine documentata si poate fi socotita ca una din cele mai bune lucrari de diploma ce s-au prezentat la Facultatea de Fizica. Propun sa i se acorde pentru ea mentiunea maxima". Proiectul de care facea abstractie referentul era tocmai metoda mea originala cu fotometrarea satelitilor. Despre aceasta metoda am discutat si cu prof. CALIN POPOVICI, care s-a aratat sceptic. Lucrarea a fost prezentata in vara anului 1968 cand am absolvit facultatea. In anul 1974 doi astronomi de la UJGOROD, putin la nord de SATU MARE, au publicat rezultatele unei lucrari similare. Cand m-am dus la BUCURESTI , la prof. CALIN POPOVICI cu revista REFERATIVNAI JURNAL unde se dadea rezumatul lucrarii astronomilor BRATIJCIUK si MOTRUNICI de la UJGOROD, acesta a ramas FARA REPLICA. ASA SE RATEAZA OCAZIILE BUNE...