----------------------------------- cristirimer 01 Sep 2012 18:42 ----------------------------------- Ar mai fi o solutie pe care unii o considera de domeniul istoriei dar care poate substitui onorabil o camera CCD astro dedicata sau un DSLR la o fractiune din costul acestora: aparatele pe film in combinatie cu un film profesional de sensibilitate inalta. Marele avantaj al acestei solutii este reprezentat de posibilitatea unor expuneri individuale de ordinul orelor, desigur in cazul unui autoguding corespunzator cat si un potential de rezolutie imens limitat doar de scannerele foto disponibile. Dezavantajul il reprezinta costul totusi semnificativ al acestor filme si developarea profesionista necesara. Evident, solutia "de moda veche" a fotografiei pe film este inca viabila si poate fi folosita de amatori, numai ca aceasta ridica unele probleme cum ar fi: - costul foarte ridicat al filmelor de calitate (acuratete inalta a culorilor) si sensibilitate ridicata (ISO 1600 - 3200); - cost de asemeni ridicat al prelucrarii filmului, procurarea seturilor de chimicale necesare si procesarea cazand in sarcina amatorului, laboratoarele comerciale lucrand cu alte seturi de substante (in special cu acelea care alcatuiesc asa-numitul "proces C-41", dezvoltat de KODAK), destinate filmelor pentru amatori distribuite in comert; filmele profesionale folosesc de regula alte retete de prelucrare, asa cum filmele KODAK sau AGFA aparute la noi dupa 1990 nu se puteau prelucra corect cu substantele destinate filmelor ORWO, existente la noi inainte de 1989! - consum ridicat de materiale foto la fiecare sedinta, trebuind realizate mai multe expuneri pentru acelasi obiect fotografiat, din care se va alege ulterior imaginea cea mai reusita; - lipsa controlului imaginii inregistrate imediat dupa expunere, avantaj oferit numai de fotografia digitala; - erorile de la expunere compromit definitiv portiunea de film (cliseul) de la imaginea respectiva, fara a putea beneficia de avantajul stergerii imaginii de la fotografia cu mijloace electronice (inclusiv fotografia digitala); - imaginea obtinuta pe film este supusa fenomenului de "granulatie", similara intrucatva zgomotului de imagine din cazul fotografiei electronice, care reduce considerabil nivelul de detaliere (similar rezolutiei senzorului CCD sau C-MOS). Granulatia este cu atat mai mare cu cat sensibilitatea filmului este mai mare, de aceea pentru a obtine imagini de inalta calitate pe filme de mare sensibilitate este necesar sa se lucreze cu formate de film mai mari decat clasicul "format 135" (filmul de 35 mm latime, pe care se obtin imagini de 24 X 36 mm), fiind necesare formate de pana la 6 X 9 cm (filmul format 120) sau chiar mai mari (in fotografia profesionala se folosesc planfilme cu dimensiuni de 9 X 14, 18 X 24 sau chiar 24 X 36 cm!). Totusi, fotografia pe film are si un avantaj fata de aceea electronica, anume lipsa fenomenului de crestere a zgomotului in cazul expunerilor de lunga durata. Esential este sa se foloseasca un aparat de tip SLR, caruia sa i se poata detasa obiectivul original si sa se poata adapta la telescop sau un teleobiectiv performant, sa permita un control vizual al focalizarii ("punere la punct") foarte precis si sa aiba modul de expunere "bulb" - B. In cazul fotografiei digitale, cel mai important aspect care trebuie luat in calcul nu este rezolutia senzorului, nu trebuie sa se cada in plasa "goanei dupa megapixeli", ci zgomotul de imagine, care este invers proportional cu marimea fizica a pixelilor. De aceea pentru a obtine imagini de inalta calitate trebuie sa se foloseasca aparate cu rezolutii nu foarte mari (cca. 12 Mpix sunt suficienti, obtinand un nivel de detaliere chiar superior filmului format 135), dar pixelii trebuie sa fie cat mai mari, deci marimea fizica a senzorului sa fie mai mare. Senzorii format Full-Frame au laturile de 24 si 36 mm (aceleasi cu un cliseu pe filmul de 35 mm), dar aparatele acestea au si preturi mari, de peste 2500 Euro. De aceea s-au creat senzori mai mici, in asa-zisul format APS-C, asa cum au majoritatea DSLR-urilor pentru amatori (incepatori sau avansati), la care laturile au dimensiuni reduse fata de cele de la FF cu un raport, numit si "crop-factor" ("raport de decupare") de 1,5x (la aparatele fabricate de Nikon, Sony, Samsung si Pentax), 1,6x (la Canon) si de 2x (la Olympus). Mai exista si aparate de "format mediu", cu senzori care ajung la dimensiuni de 36 X 48 mm, exclusiv pentru uzul profesional, la preturi exorbitante (spre exemplu aparatul Hasselblad H3d2 de 50 Mpix costa 30.000 de Euro fara obiectiv!) :shock: