[kiss marco paul]

Cine poate sa-mi recomande un refractor mediu , ceva gen 90/900 az3 ar fii bun oare pentru observatii deepsky sau nu , deoarece eu mai am 2telescoape un reflector de 153 mm si un 130 mm si as vrea si un refractor portabil intrun pret mic cat de cat acceptabil .multumesc

[Teo]

Pentru observatii vizuale la deepsky conteaza diametrul, adica sa culegi cat mai multa lumina. Focala nu are mare importanta avand in vedere ca utilizezi puteri relativ mici si nu faci astro-foto. La focale mari (F/d mare) campul este putin mai ingust, in schimb, luminozitatea este aceeasi si la un F/5 si la un F/15 pentru un grosisment dat. Apertura conteaza si portabilitatea.
Incearca sa alegi un refractor cu un diametru cat mai mare, pe care sa il poti transporta cu tine.
Refractorul are avantajul unui contrast mai ridicat pentru ca nu prezinta obstructie centrala.
Eu am ales un refractor 120mm/600mm. Il car in rucsac cu mine la tara iar la DSO se comporta frumos pe un cer negru fara Luna. Poti alege si 100mm/500mm.

Am observat in paralel prin Newton de 150 mm si prin refractor de 120 mm. La nebuloasa M 42 din Orion am obtinut detalii mai frumoase si contrast mai mare prin refractor decat prin reflector .

Citeste si acest review. Poate fi util sa iti faci o idee :
http://www.cloudynights.com/page/articles/...ctor-r1980

"M31 Andromeda Galaxy: There was a sharp cut off above the nucleus, which then as a sort of a thin wedge cut into the faint outer disk. I surmised that what I was seeing was the most prominent of the dust lanes, though not as satisfying as I had hoped. I found the companion M110 quite engaging, as it seemed reasonably bright when held in view by itself and had a nicely defined nucleus.

M33 Triangulum Galaxy: A good deal more was seen than in the 90mm Mak, with nebulosity to the sides of the nucleus, and a hint of spiral structure. Nevertheless, it is still mostly just a blob and not very impressive.

M57 Ring Nebula: a lovely sight at 133x power. Difficult to study with direct vision, but in averted view it was startlingly bright and large, with the ring well defined and a hint of differential lighting in places.

M13 Hercules Globular: no great surprises here, stardust all over the place. If the 90mm Maksutov excells at anything, it is at showing globulars such as this. It always resolves them, at least at the edges, with the M13 resolved even in the core. So the 120mm ST offered a brighter view, but not qualitatively much different from the Mak. The difference was more pronounced when viewing dimmer globulars, such as M15 or M92.

M27 Dumbbell Nebula: very nice indeed, with a hint of mottling in the central, brighter, "pinched" section of the oval.

M1 Crab Nebula: for the life of me, I could never find this object with the Maksutov, but with the ST it was easy. That's it, though, I thought it was an uninteresting blob. Admittedly, it was still quite low on my eastern, somewhat light polluted horizon. I'll wait till it's higher in winter, it may offer some detail then.

M82 Cigar Galaxy in Ursa Major: I could see the dusty structures, but not in the way I expected. Instead of seeing the dark spots themselves, it was the bright spots that would pop into view intermittently. Overall, worth taking a look, and it can only improve as it appears higher in the sky later in the year. The nearby M81 by comparison offered no detail.

Double Cluster: a surprisingly satisfying improvement over the 90mm Mak. I think it's to do with the improved brightness of the stars. Observing patterns in the placement of the stars and their colour differences was easier, more could be seen with direct vision. Much the same could be said for other open clusters.

M45 Pleiades: well, here is a lesson learnt. I don't like it! OK, so I finally got my precious view of the entire cluster, but it still failed to impress. The fact that faint nebulosity was definitely seen didn't seem to help. I resigned myself to the realization that it's a problem of scale rather than field of view: the Pleiades look best through a good pair of binoculars.

Milky Way: one of the reasons I bought this scope was to nostalgically repeat an early experience of sweeping the Milky Way with an old pair of millitary 15x80 binoculars on a fork mount. I thought the ST would deliver at least as good an experience. Well, yes, optically it does. The problem, however, is that the ergonomics of the ST setup simply cannot compare to what might be called the "immediate accessibility and control" of those fork-mounted binoculars. The ST tube is too long, the motions of using the AZ3 mount too cumbersome in comparison. I enjoyed sweeping the Milky Way for a short while, but I soon got bored and reverted to the more high-powered views of individual objects.

Conclusion

I would rate this scope 4 out of 5. Optically it exceeded my expectations."

[Erwin]

Diferența între un refractor (dublet acromat ieftin) scurt și unul lung apare la aberațiile cromatice și sfericitate mai mari la cel scurt, vei investi în oculare costisitoare ce nu dai pe instrument.

[Teo]

Te asigur ca la un grosisment pana in 100 X nu sunt probleme si poti utiliza oculare Super Plossl .
Eu folosesc la luneta mea de 120 mm f/5, oculare super Plossl de la Sky-Watcher si merge foarte frumos pana la 100 X. Pentru 100 X utilizez un ocular planetary de 6 mm.
Aberatia cromatica nu este perceputa la observatiile nebuloaselor, deoarece nu poti percepe culorile pe intuneric.
Vederea nocturna/crepusculara, se realizeaza preponderent cu celulele cu bastonase, deci nu poti decela culorile.
Daca te referi la aberatia de sfericitate, poate conta dar la puteri mai mari, astfel incat stelele sa nu mai apara punctiforme sau sa prezinte un discret halou.
Pentru aceste acromate scurte (RFT) nu este cazul sa utilizam puteri mari de marire. Cu un astfel de instrument mergi rar peste 100 X. Eu, de regula utilizez plaja 24 X- 60 X si foarte rar 100 X.
In conditiile astea imaginea apare frumoasa cu un contrast bun, iar stelele sunt punctiforme.
Nu am probleme cu distorsionarea campului pe margine sau efect de coma optica in acest interval de grosismente. Chiar daca exista un usor efect de coma pe marginea campului vizual, eu nu il percep.
Este adevarat ca instrumentele scurte, cu f/d mic necesita oculare speciale care sunt mai scumpe insa la luneta de 120mm f/5 nu am simtit necesitatea utilizarii unor oculare mai performante decat cele mentionate mai sus.

Pentru cei care detin acest refractor, recomand sa probati un ocular Super Plossl (SW) de 10 mm focala si sa priviti M 42 din Orion la 60 X. Se vede foarte frumos iar stelele din Trapez apar punctiforme ca varful de ac. Nebuloasa apare cu un contrast deosebit de frumos intre zonele albe, luminoase si cele negre unde este prezenta materie absorbanta de lumina. Si la 100 X se vede foarte frumos insa putin mai intunecata, iar contrastul este mai slab.
De asemenea recomand sa priviti M31 din Andromeda utilizand un ocular de 25 mm Super Plossl. Se va obtine un grosisment de 24 X. Galaxia apare foarte frumoasa si luminoasa, cu un contrast bun. (Evident, asta necesita un cer negru, fara poluare luminoasa).

[Erwin]

Nu contest, Teo, experiența ta la ocular. Cred că suntem subiectivi amândoi, de fapt, când observi nebuloase e una, când observi roiuri e alta. Pe mine mă deranjează să văd că pe jumătate din câmp stelele o iau razna cu un ocular simplu când folosesc luneta 110 F/5.5 și că un câmp mult mai frumos este dat de un ocular Erfle militar, nu mai spun de Delos sau Panoptic...

[catalin dumitru]

Parerea mea e ca daca la un RFT nu folosesti macar 25 mm din diametrul campului , mai bine il inlocuiesti cu o luneta lunga .
Probabil ca Teo e satisfacut de imaginile oferite de ocularele cu field stop redus , situatie in care curbura campului nu afecteaza prea mult claritatea marginala.

Eu personal accesez 31,5 mm din camp cu un ocular de approx. 32 mm focala si tot mi se pare putin.

Din pacate munca la ocularul cu field stop de 46-48 mm o tot aman dar imi dau seama ca atunci cand va fi gata va trebui sa fac modificari serioase la tubul optic .

Nu sunt convins ca se merita sa bagi lovele in oculare scumpe daca nu ai un rft care sa fie macar ED.

[Erwin]

@Cătălin
Eu zic că merită. Ocularul meu Erfle militar nu are field-stop pentru că avea o diafragmă pe corpul prismelor dar se simte necesitatea lui. N-am ajuns nici eu la strungar să fac o piesă potrivită, este și greu pentru că ocularul are în barrel un focuser elicoidal incorporat și planul focal vine în zona filetată. M-am gândit că o reducere de la 72 la 65 de grade ar reduce și zona marginală neclară care ar spori confortul vizual chiar dacă nu reduce și aberațiile axiale. Față de Hyperion stelele apar puțin mai mari, nu sunt punctiforme iar câmpul are distorsiunea de pernă specifică binoclurilor.

[catalin dumitru]

La situatia ta Erwin ,trebuie sa faci o diafragma in fundul unui cilindru cu umar , pe care apoi sa-l montezi inainte de prima lentila , adica meniscul ala corector .
Cred ca vreo 65 grade sunt suficiente si mai scapi si de ceva strambaturi ale imaginii.