[iulian90]

Buna ziua tuturor.

Cum am mai scris si in topicul "Ce-am vazut aseara (II)" , am facut 60 cadre la galaxia Andromeda (impreuna cu galaxiile M 32 si M 110) in serile de 2 si 3 octombrie, cu camera foto Canon 450D si teleobiectivul foto Albinar cu focala de 200mm si cu ghidaj cu camera Meade DSI.

Am facut 35 cadre cu expunere de 4 minute in seara de 2 octombrie si 25 cadre de 4 minute si 39 cadre de 30s in seara de 3 octombrie.
Cadrele de 30s le-am facut in ideea ca imaginea rezultata din sitvuirea lor as putea sa o combin cu imaginea realizata din stivuirea cadrelor de 4 minute, in Photoshop, pentru a scoate in evidenta nucleul, ca sa nu apara supraexpus, "ars" datorita luminozitatii sale mari, la expuneri lungi, dar am constatat ca in imaginea rezultata din stiva de cadre de 4 minute, nucleul galaxiei M 31 nu parea deloc supraexpus, ci se vedea frumos, cu luminozitate ce scade gradual, treptat dinspre centru spre margine, asa ca nu am mai utilizat imaginea rezultata din cadrele de 30s.

Imaginea finala a iesit faina, mai frumoasa decat versiunea din 2019, facuta tot cu acelasi echipament, dar cu cadre cu expunere de 2 minute si postata in topicul "Poze DeepSky".
Dar teleobiectivul Albinar are niste defecte optice, printre care coma, care este vizibila spre marginea imaginii , astigmatismul care fac stelele sa apara cu 4 colturi, ca la newtonian si cromatismul care fac stelele sa apara de culoare indigo pe margine (efectul fringe).
In plus de asta si softul PHD2 mai intrerupe cate-odata ghidajul, cand i se pare lui ca camera de ghidaj se misca, desi am fixat-o rigid pe suport cu inele de colimare din metal, uneori se mai blocheaza din cauza laptopului care la randul sau are probleme cu bateria de bios.

[iulian90]

Am scotocit prin pozele vechi cu galaxia Andromeda si am gasit mai multe variante din 2019 cu galaxia Andromeda si nu-mi vine sa cred ce diferenta uriasa este intre imaginile vechi si cele de mai sus , ce "urate" erau imaginile din 2019. Pe langa faptul ca nucleul galaxiei Andromeda aparea foarte supraexpus intr-una din vechile variante, zona cu bratele galaxiei nu prea se vedea, mai aveau si zgomot din belsug.
Si nu erau prelucrate din cadre de 2 minute ,cum aveam impresia , ci din cadre de 1 minut, facute cu aproape acelasi echipament astrofota ,cu camera Canon 450D, care avea filtrul IR si teleobiectivul Albinar de 200mm focala, in rest , montura era EQ1 , cu motorizare (slaba) doar pe axa RA , cu controler cu circuitul integrat NE 555 ( nici macar Arduino nu aveam pe atunci), intevalometru am impresia ca nici nu aveam in 2019, stateam cu telecomanda in mana sa fac expuneri, fara ghidaj. Ce vremuri erau atunci, eram la inceput cu astrofotografia, nici cu procesarile nu prea le aveam, nu stiam atat de multe ca acum. Dar asa se invata astrofotografia adevarata, evoluand pas cu pas.

[Erwin]

Bravo, se vede clar progresul făcut prin eforturi susținute. La ultimele imagini stele apar cam mari, probabil nu ai avut nici seeing prea bun? Sau există softuri, filtre, nu știu, cu ce poți să reduci dimensiunea stelelor. Cineva zicea pe un grup despre un program free care are versiuni pentru orice platformă numit ASTAP

[iulian90]

Multumesc pentru aprecieri.

Stelele mai mari din ultimile imagini cu M 31 (din 2019) se datoreaza mai mult aberatiilor optice ale teleobiectivului foto, dar si a procesarii nu tocmai potrivite, am tras prea mult de slider, la curba de lumina si la Levels (nivel de luminozitate). Cadrele erau cu expunere de doar un minut si ca sa scot in evidenta bratele galaxiei (care aprape ca nu se vedea pe imagine) a trebuit sa trag mult de curba si ca consecinta stelele au iesit supraexpuse si mai mari in timpul procesarii.
Acum, la cadre cu expunere de 4 minute, zona cu bratele galaxiei M 31, slab luminoasa a iesit din prima mai evidenta, in timp ce stelele si nucleul galaxiei nu au iesit prea supraexpuse si nici nu a mai trebuit sa trag decat putin de curba , iar stelele au ramas relativ mici, in comparatie cu imaginile din 2019.
Este mult mai avantajos sa fotografiezi la expuneri lungi galaxii si mai ales nebuloase extinse, de emisie sau de reflexie, fiindca zonele slab luminoase ies mai in evidenta fara ca stelele sa fie supraexpuse prea mult, depinde si de ISO sau Gain, cu cat sunt mai mici cu ata mai bine pentru stele, care ies mai frumoase.

Aseara am tras 50 cadre de 4 minute la galaxia M 33 din Triunghiul, cu camera Canon 450D, dar prin luneta de 80/900mm, cu reducatorul de focala. Am am stat de la ora 9 pana adupa 12 noapte ca sa strang cele 50 cadre, totalizand aproape 3,5 ore.
Am ramas uimit cat de alb se vedea cerul pe cadrele de 4 minute cu M ​33, galaxia abia se distingea pe fundalul acela aproape alb si asta la un raport focal f/6,4, mai mare decat raportul focal al teleobiectivului foto ,care este f/4. Dar datorita experientei dobandite in procesare, am reusit sa rezolv problema poluarii luminoase si a gradientului creat de aceasta.

Azi am prelucrat cadrele cu M 33 si am facut vreo 4 variante de procesare, una cu ton mai cald, alta cu ton mai rece, o varianta cu ton neutru (rezultata prin combinarea celorlalte variante) si inca o varianta cu vibranta de culoare mai ridicata, in care galaxia dar mai ales stelele apar mai colorate.
La prima vedere vibranta de culoare seamana cu saturatia de culoare ridicata, dar defapt coloreaza mai mult partile luminoase ale galaxiei si centrul luminos al stelelor, fara sa ridice prea mult saturatia generala a culorilor.

[Erwin]

Varianta "rece" mi se pare mai naturală. Adică în galaxie sunt și stele albastre destule, nu doar roșii. Nu este nici atât de departe de noi încât să fie deplasare spre roșu evidentă.

[iulian90]

Da, intradevar , tonul rece este mai potrivit pentru galaxia M 33, din ce am observat in imaginile realizate de alti colegi de pe forum. La mine imaginea originala mi-a iesit cam rosiatica , din cauza virajulul spre rosu cauzat de lipsa filtrului IR la camera Canon, dar si a lunetei care produce o imagine cu ton mai cald, datorita cromatismului .
In plus de asta imaginile imi ies de multe ori cu ton verzui sau rosiatic si din cauza monitorului la desktop ,pe care prelucrez de cele mai multe ori imaginile, fiindca nu merge calibrat corespunzator, iluminarea ecranului cu leduri are o tenta cam rece si asta face imposibila calibrarea corecta a monitorului. De multe ori imaginile postate pe forum apar cu ton diferit ,cand le vizualizez de pe telefon, decat pe monitorul desktopului. Si nici laptopul nu are ecranul prea bun, avand in contrast redus ce nu poate fi calibrat corespunzator. O solutie ar fi sa conectez laptopul la televizor prin cablu Display Port - HDMI ( am un asemenea cablu si am mai conectat in trecut laptopul la TV) si sa prelucrez astfel imaginile astrofoto, televizorul fiind corect calibrat si avand un contrast bun.
In privinta achizitiilor de cadre, cred ca o sa mai incerc sa fac astrofoto la obiecte DSO si cu reflectorul de 114/900 mm, care nu produce nicio modificare a tonului si nu are cromatism, dar trebuie sa ii modific focuserul ,sa il fac mai scurt ca sa focalizeze DSLR-ul Canon 450D, ca in prezent nu ajunge direct in focus si trebuie utilizat Barlow, care creste raportul focal de la f/8 la f/12.
Cu reflectorul de 150/1400mm nu cred ca as face ceva, fiindca e la fel ca in cazul reflectorului de 114, camera nu ajunge direct in focus, in plus de asta la camp vizual mare apare coma pe margine si ceva cromatism produs de corectorul de sfericitate.

[iulian90]

Prezint cateva poze, cadre singulare cu galaxia Andromeda ,Roiul Dublu din Perseu si roiul NGC 663 din Cassiopeia, fotografiate cu camera Canon 450D, prin luneta de 80/900mm, fara reducatorul de focala si prin reflectorul de 114/900mm, la care am imbunatatit focuserul, eliminand jocul care il avea in timpul focusarii si l-am scurtat putin ca sa poata focusa camera Canon 450D la infinit, in prime focus, fara lentile Barlow care sa multe focarul mai in spate, beneficiind astfel de o luminozitate mai mare si lipsa completa a cromatismului.
In schimb adaptarea direct in focus a camerei Canon 450D la reflectorul de 114mm vine la pachet si cu un dezavantaj, anume vignetarea la camp larg, pe senzori mari ,cum este cel al camerei Canon 450D, ASP-C cu dimensiuni de 22mm x 14,4mm. La testele pe timp de zi vignetarea ma cam dezamagise, dar la testele nocturne nu pare asa de ingrijoratoare, desi este destul de pronuntata. Poate se va anula cu cadre flat.

In pozele facute atat prin luneta cat si prin reflector, stelele sunt punctiforme pana la colturi, luneta avand avantajul lipsei totale a vignetarii, dar dezavantajul cromatismului, care produce culoarea aceea violet in jurul stelelor albe si albastre mai stralucitoare si vireaza imaginea spre galben si avand o luminozitate redusa (f/11,2) , reflectorul avand avantajul lipsei cromatismului si o luminozitate mai mare (f/8 ), dar produce vignetare, fiecare fiind cumva in "opozitie" cu avantajele si dezavantajele.

La poza facuta cu reflectorul de 114mm nu am dispus de ghidaj, pentru ca camera si luneta de ghidaj erau montate in paralel cu luneta de 80/900mm, au iesit putin alungite stelele la expunerea de 2 minute si focala de 900mm, dar asta este un semn bun, ca montura funtionea relativ bine si fara ghidaj, cu controlerul Onstep si imbunantatirile aduse la partea mecanica. Mai trebuie insa sa mai micsorez backlash-ul pe axa de declinatie, caci este cam mare si ghidajul actioneaza cu intarziere.

In urma testelor ,vazand cum se comporta fiecare instrument in parte, cred ca luneta de 80mm o voi folosi la obiecte mari, intinse sau grupuri de galaxii cum este acela din Virgo, cu sau fara reducatorul de focala, la nebuloase de emisie nu prea vad sa o folosesc pentru ca nu am cum sa adaptez filtrul UHC de 1,25" ,deoarece vigneteaza mult in varianta cu reducator, ba chiar si fara el vigneteaza, trebuie un filtru pe 2". O voi folosi si la filmari la Soare, cu helioscopul Herschel homemade, sau la observatii vizuale la planete sau Luna, ori stele duble.

La nebuloase de emisie, cel mai probabil, voi folosi in continuare teleobiectivul foto Albinar cu focala de 200mm, cu luminozitate f/4, la care am adaptat (lipit) o celula de la un filtru colorat la iesirea din telobiectiv si unde pot infileta filtrul UHC la nevoie, cand fac poze la nebuloase. I-am mai pus in acea celula si un geam (optic, cu coating antireflex) de forma circulara, luat de la o camera video (Aiptek 720), sa actioneze ca o lama optica, care sa mute putin mai in spate planul focal al teleobiectivului , fiindca nu focusa la infinit fara filtrul UHC, mai ales de cand am scos la camera Canon filtrul IR, care muta si el planul focal mai in spate.

Cu reflectorul de 114mm voi incepe sa fac poze la obiecte relativ mici, ca galaxii, nebuloase planetare, roiuri globulare si deschise, eventual si nebuloase de emisie cu marime aparenta mica, care sa se incadreze in portiunea centrala a imaginii, unde vignetarea este zero. Sau filmari la planete, Luna, Soare, (bineinteles cu filtrul solar pus) sau observatii vizuale la aceste obiecte din Sistemul Solar sau la stele duble.
Celelalte instrumente, adica reflectorul de 150mm, sau cel de 76mm (care il folosesc rar) le voi folosi in continuare la observatii vizuale, iar luneta mica, de 45/550mm ,la foto in natura, la pasari ,animale etc.

In afara pozelor astro mai postez si niste poze cu luneta de 80mm ,reflectorul de 114mm si teleobiectivul Albinar, cu imbunatatirile aduse la fiecare.

[Erwin]

Bună treabă, Iulian!

Care este magnitudinea limită pe care o poți atinge cu cel mai rapid setup pe care îl ai, exceptând teleobiectivul? La cadre de maxim 1 minut?

[iulian90]

Inca nu am idee cam ce magnitudine limita am atins cu setup-ul care il am, la cadre de un minut, dar poate zilele urmatoare o sa caut cadre de 1 minut prin arhiva astrofoto si o sa caut cu UNIMAP magnitudinea limita, cele mai slabe stele care se vad pe cadre, sau prin comparatie pe Alladin Lite, ori WikiSky Map.
Cel mai rapid setup care il am ,in afara teleobiectivului ar fi luneta de 80/900mm cu reducatorul de focala care reduce focala la 514mm, deci raport focal f/6,4.

[iulian90]

Prezint cateva imagini cu Roiul Dublu din Perseu, facute tot cu camera foto Canon 450D ,prin luneta de 80/900mm, dar fara reducatorul de focala, la focala nativa de 900mm. Am facut vreo 30 cadre de 1 minut acum doua seri, plus cateva cadre de 2 minute si 4 minute expunere , pentru comparatie.
Am analizat atat cadrele brute cat si imaginea rezultata din stacking-ul celor 30 cadre de 1 minut ,le-am comparat cu imagini de pe Sky-Map.org, cu aceeasi zona a Roiului Dublu , in special NGC 884 si am ajuns la concluzia ca la expunere de 1 minut, ISO 800, la focala de 900mm si diametrul de 80mm al lunetei, magnitudinea limita atinsa este de 15, la expunere de 2 minute este de 15,5 iar la expunere de 4 minute ajunge la 16, iar in stiva de 30 cadre de 1 minut, la care nu am modificat curba de lumina, magnitudinea limita este undeva la 15,7 deci ar fi aproape echivalentul unui cadru cu expunere de 4 minute, in timp ce fundalul cerului apare mai intunecat.

[iulian90]

Prezint o imagine a galaxiei M 33 din constelatia Triunghiul, ce am fotografiat-o aseara prin reflectorul de 114/900mm cu camera foto Canon 450D. Am facut 60 cadre de 2 minute expunere ,la ISO 1600 pentru a compensa luminozitatea redusa a reflectoului la astrofoto. Unul din cadre l-a respins DSS in timpul stacking-ului ,asa ca stiva are doar 59 cadre, dat tot e bine si asa. Cadrele au fost afectate de prezenta unei scame pe senzor, ce nu a fost eliminata de cadrele flat, fiindca scama disparuse a doua zi de pe senzor, cand am facut cadrele flat si astfel imaginea scamei persista in imaginea finala, nu am putut sa o maschez complet.

A fost mai mult un test, am vrut sa vad cum se comporta montura si ghidajul cu reflectorul de 114mm care este mai greu decat luneta de 80/900mm, avand totodata si o ridigitate mai scazuta decat luneta, dar si calitatea imaginii, sa vad cat de buna este, cata vignetare produce reflectorul.
Per ansamblu sunt multumit de combinatia reflector 114mm-camera Canon 450D, desi vignetarea este destul de accentuata, ea afecteaza doar colturile imaginii. Nu poate fi eliminata in totalitate prin calibrare cu cadre flat, dar se poate decupa din imagine, apoi se poate elimina gradientul in Photoshop, daca este prezent in imagine.

Ghidajul se comporta satisfacator numai pana la expunerea de 2 minute la focala de 900mm, ar trebui sa montez luneta de 45/550mm in paralel cu reflectorul si sa montez camera de ghidaj pe ea, ghidajul la focala de 550mm a lunetei de 45mm va fi mai precis decat prin luneta de 50/185mm care o folosesc in prezent la ghidaj si va permite folosirea unor expuneri ce pot depasi 4 minute, poate pana pe la 8-10 minute, avand in vedere raportul focal destul de mare al reflectorului (f/8 ) sau mai ales al lunetei de 80/900mm (f/11). Utilizarea reducatorului de focala la luneta de 80mm nu prea ma incanta din cauza ca produce coma spre marginea imaginii, cromatism care se adauga la cromatismul produs de luneta de 80mm si chiar aberatie de sfericitate, asa ca nu il mai folosesc de ceva timp.

La reflectorul de 114mm imi place faptul ca nu produce cromatism si stelele se vad mai frumos, mai ales culoarea lor naturala si reda tonul mai natural al galaxiei, pe cand la luneta cromatismul producea halo mov in jurul stelelor stralucitoare si vira imaginea spre galben, la care se mai adauga si virarea spre rosu din cauza lipsei filtrului IR la camera Canon. Asa la reflector, desi apare virarea spre rosu a imaginii, o corectie mai simpla e de ajuns pentru a aduce imaginea la tonul neutru.

Am mai vrut sa fotografiez si cometele 67P, 29P si C/2019 L3, dar cerul s-a innorat repede spre miezul noptii.

[dmtr69]

Foarte frumos. Si eu prefer newtonul din aceleasi motive. Focuserul este de 1,25", de ai vignetare?

[iulian90]

Da, focuserul este pe 1,25", dar vignetarea este produsa si de oglinda secundara a telescopului care este mica pentru astrofoto, telescopul fiind conceput pentru planete, stele duble, obiecte ceresti cu dimensiuni aparente mici.

[iulian90]

Mai prezint inca doua imagini cu roiurile deschise M 37 si M 38 din Auriga.

M 37: 28 cadre de 60s ISO 1600, 12 cadre dark, 20 cadre flat , 53 cadre bias.

M 38: 27 cadre de 60s ISO 1600, 12 cadre dark, 20 cadre flat , 53 cadre bias.

Captura: Canon 450D, newtonian 114/900mm, ghidaj cu camera Meade DSI I color prin luneta 50/185mm.

[iulian90]

Mai prezint o varianta a imaginii cu galaxia M 33, in care am reusit sa maschez mai bine acea "umbra" la dreapta de galaxie, lasata de o scama pe senzorul camerei, dar si sa mai imbunatatesc putin SNR-ul , culorile si detaliile in galaxie.