[Mircea Pteancu]

De la ultima postare, s-au intamplat multe in lumea stranie si aparte a lunetelor simplet.
Astfel, Ovidiu Cotcas a construit doua lunete aeriale noi care reproduc instrumente cu obiective ''ala'' Campani, celebre in epoca lor:

- Luneta aeriala cu apertura utila D= 76mm F= 9,2 metri. Aceasta luneta este copia ( sau reconstructia functionala ) a lunetei cu care Giovanni Domenico Cassini a descoperit in 1675 diviziunea din inelul lui Saturn, care-i poarta numele si satelitul Rhea, in 1672.

- Luneta aeriala cu apertura utila D= 85mm F= 11 metri, a alta reconstructie functionala a unei lunete folosite de Cassini.

Voi reveni cu poze, detalii si descrieri de observatii. Pana atunci va invit sa aruncati o privire spre Luna, asa cum este vazuta direct, doar prin obiectiv si fara ocular, prin luneta ''ala'' Campani 76mm x 9200mm.

https://www.youtube.com/watch?v=1Tc4LIziGVQ

Stati pe receptie, ne asteapta interesante calatorii in trecutul Astronomiei ! Mircea

[iulian90]

Am ramas impresionat de imaginile oferite de luneta aeriala de 72mm si focala de 9200mm, fara pic de cromatism.
Nu stiam ca se poate privi direct prin obiectivul lunetei fara ocular, dar la asemenea focale atat de mari profunzimea claritatii in planul focal e atat de mare incat nu ar fi musai nevoie de ocular, banuiesc insa ca campul vizual ar fi ingust fara utilizarea unui ocular pozitiv (Ramsden, Kellner, Plossl), intocmai ca la lunetele galileeene cu oculare cu lentila divergenta. Oricum ambele instrumente construite de Ovidiu sunt faine si impresionate.

Felicitari ,mult succes si cer senin lui Ovidiu din partea mea.

[Mircea Pteancu]

Iulian

Multumesc in numele lui Ovidiu pentru aprecierea, cu atat mai mult cu cat stim ca vine de la un observator versat al cerului.

Privitor la ocularele folosite, nu am stiinta ca la aeriale sa fie utilizate oculare negative Galilei ci doar oculare pozitive cu focala mult mai lunga decat folosim pe telescoapele curente. Sa nu uitam de ocularele Huygens, care sunt considerate negative si care sunt folosite la lunetele aeriale.

Ceea ce insa gasesc a fi de-a dreptul romantic, este modul de folosire al ocularelor Kepler. Observatorul tine in mana ocularul cu o montura cu coada, ca de lupa si studiaza releieful Lunii asa cum naturalistul studiaza o floare. Asa cum se vede in gravura de la pagina 17 a lucrarii prezentate de Ovidiu la Conferinta SRPAC din 7 Septembrie a.c. si care provine din una din cartile lui Cassini.

Observatia astronomica fara ocular prin lunetele aeriale a fost descrisa indeosebi in literatura astronomica engleza, vezi Thomas Dick, ''The Practical Astronomer''.
Mai mult, in perioada georgiana, conacele englezesti erau adesea dotate cu un obiectiv simplet integrat in usa principala de intrare. Cine statea in zona potrivita din hol, vedea cand si cine intra cu caleasca, pe jos ( nu prea) sau calare, pe poarta. Intre poarta si conac, exista intotdeauna un parc somptuos, mare. Aveai timp asadar sa-ti aranjezi cutele si funditele ...
In literatura astronomica romaneasca, Virgil Scurta mentioneaza posibilitatea observatiilor fara ocular, in cartea sa ''Observatorul astronomului amator''. Da un exemplu de asemenea luneta obtinuta cu o lentila cu focala de 2 metri ( +0,5D ) si care, unei persoane cu vedere normala, i-ar oferi un grosisment de 8x.

Mircea

[tudor]

Nu știam de asemenea instrumente extreme! Ce imagini pot da focalele astea foarte lungi cu un raport focal scurt!!
Tocmai vorbeam cu Zoth, ca piața actuala este invadata doar din instrumente cu raport focal mic pentru fotografie si pentru portabilitate. Instrumentele pentru vizualul cu raport focal mare sunt de domeniul istoriei. Pacat ca nu se mai fabrica lunete de genul Unitron f/15!

[Mircea Pteancu]

Nici nu stii cata dreptate ai Tudor !

Vorbind din experienta proprie: deja newtonianul ''Ratusca cea urata'', deoarece are raport F/6.9 ofera o imagine sensibil mai estetica decat celelalte reflectoare.
Iar cu frumusetea imaginilor din lunetele ''zoth'' 60mm F/ 13,8 sau ''Royal Astro'' 50mm F/18,2 nu prea vad ''cine'' s-ar incumeta sa se puna. Acolo sa vezi discuri Airy si inele de difractie, mai frumoase si mai taioase ca cele din manuale.
Si reflectoarele lungi pot da imagini foarte sexy. Atasez un exemplu de observatie a lui Jupiter cu primul meu reflector D=160mm F/9,16. Eram un incepator ''verde'' si ''pufos'' de tot, nici nu aveam de la cine sa invat iar cel mai bun ocular al meu era un Kellner de 20mm care dadea o marire de 73x. Dar asa nivel de detalii n-am mai vazut cu nici un alt telescop.

Cu toate cele de mai sus nu vreau sa deraiez discutia de la subiectul lunetelor aeriale ci dimpotriva. Incerc sa sustin cu argumente ca, pe langa o calitate optica buna a obiectivului, imaginea estetica este dependenta si de raportul focal. O focala mai lunga va ingusta campul vizual dar va si face ca imaginea sa tinda asimptotic spre perfectiune.
De aceea cred ca remarcile exaltate ale lui Ovidiu cu privire la perfectiunea imaginilor de difractie din lunetele sale trebuie intelese la modul propriu. In fond, a folosit si el ani la rand newtoniene cu rapoarte conventionale si le cunoaste performantele. Eu unul nu ma mir de entuziasmul sau cand vede imagini de o claritate si contrast deosebit.

Mircea

[Mircea Pteancu]

M-am gandit ca mai bine-i dau cuvantul lui Ovidiu pentru a ne povesti la persoana intaia, cu detalii tehnice si cu poze, despre luneta sa ''ala'' Campani D= 76mm F= 9,2 metri. Mircea

Ovidiu a scris :

'' In ultimul timp am fost preocupat de observatiile prin lunete aeriale foarte lungi si am reusit procurarea de noi obiective simplet cu diametre mult mai mari ca cele avute anterior.
In 2014 am inceput aventura cu prima mea luneta simplet de calitate exceptionala ( pe care o detin si astazi) cu F= 1250mm si cu diafragme de apertura cuprinse intre 27mm si 30mm. Lentila aceasta a fost executata de catre Tavi Florian, pe atunci in Craiova.
In anii 2023 si 2024 am evoluat, achizitionand cu greu doua obiective simpleat unicate: una cu diametrul util D= 76mm si F= 9,2 metri. Cealalta are D util = 86mm si F = 11 metri. Asemenea lunete sunt niste ''monstri'' daca te gandesti la lungimea focalelor.
Bineinteles, diametrul brut al lentilelor este mai mare, diametrul numit ''util'' asigura insa folosirea lor la un indice al cromatismului intre 1,5 si 1,8.

Lentila F= 9.2 metri are deci un diametru brut de 95mm si cel util fie D= 76mm, fie D= 70mm.
Lentila de 11 metri distanta focala are un diametru util de 85mm este copia celebrei lentile obiectiv, folosite de Domenico Cassini la descoperirea diviziunii care-i poarta numele si a satelitului saturnian Rhea.
Observatiile mele confirma faptul ca Domenico Cassini a putut sa vada prin asemenea lentile diviziunea ce-i poarta numele.
divizunea

Date tehnice:

Lentila obiectiv F= 9,2 metri
Material - sticla silica
Grosimea = 5mm
Diametrul brut = 95mm
Diametre utile: D =76mm sau D= 70mm
Indicele cromatismului ; intre 1,5 si 1,8.

Lentilele au fost astfel realizate incat sa mimeze calitatea celor din secolul XVII si deci sa aiba perfromante apropiate de cele mai bune lentile Campani din acea perioada.


Noul sistem de observare/ monturi noi:

Recent, am facut o schimbare radicala prin acre am trecut la o montura si un stil de observatii modificat complet fata de cel vechi. Astfel am inlocuit montura veche - in care am folosit ( de nevoie ) acele mese si montura Dobson cu tot angrenajul lor cu o rama ( stalp) de constructie proprie pe care sa imi montez lentilele.
Aceasta rama, inalta de aproape 3 metri si aseaza pe un pilastru de otel, ajungand la o inaltime totala de 3,7 metri care include celula obiectiv si montura EQ. Cand nu este prinsa pe pilastrul de otel, rama are o inaltime de 2,9 metri.
Optional, pot monta tit set-upul pe o masuta si sa rdic obiectivul la inaltimea de 4,2 metri dar deja e prea mult. Chiar si pentru lentilele cu focala foarte lunga, prefer sa folosesc set-upul de 3,7 metri.

Acestea insemana ca pot observa obiectele de pana la altitudinea maxima de :

* 36 grade pentru lentila F= 5,5 metri

* 26 grade pentru lentila F= 9,2 metri

* 20 -22 grade cu lentila F= 11 metri.

Cum am zis deja, pot la nevoie sa montez pilastrul pe o masuta dar ansamblul tinde sa devina instabil si metoda riscanta. In intregul ei insa, metoda noua este o imbunatatire adevarata fata de vechiul sistem.

Cum am ajuns la aceasta noua metoda de observare? Din cauza pomilor din curte si a altor obstructionari, sunt nevoit sa deplasez luneta in puncte favorabile unde am spatiu pentru desfasurarea focalei si conditii pentru a vedea obiectele de observat.
Ideea pe care am urmarit-o a fost sa pot deplasa sistemul prin curte, sa fie portabil, usor de manevrat si de instalat. Am reusit, in patru minute luneta este mutata la un nou punct si gata de observatii.''

[nightwatch30]

A trecut deja un an de la deschiderea acestui subiect și consider potrivit să adaug câteva completări.

Interesul meu principal se îndreaptă către istoria astronomiei și către reconstrucția lunetelor simple din secolul al XVII-lea, adaptată epocii moderne.

Anul 2025 este unul cu semnificație aparte, marcând 400 de ani de la nașterea lui Giovanni Domenico Cassini – mare astronom care a descoperit Marea Pată Roșie de pe Jupiter, umbrele sateliților galileeni, Diviziunea Cassini, precum și mai mulți sateliți ai lui Saturn: Rhea, Iapetus, Tethys și Dione. Tot el a fost primul care a determinat cu precizie perioada de rotație a planetelor Jupiter și Marte, realizând aceste observații cu ajutorul telescoapelor construite de Campani și nu numai.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, optica telescoapelor a cunoscut o îmbunătățire semnificativă prin introducerea polizării pe hârtie. Înainte de 1640, lentilele erau polizate pe pâslă cu Tripoli (oxid roșu de Veneția). Această metodă producea lentile foarte lucioase, însă contactul dintre pâslă și sticlă era deficitar: din 30 de lentile polizate, doar aproximativ 5 atingeau o calitate optică aproape limitată de difracție.
Prin contrast, polizarea pe hârtie oferea o suprafață mai precisă din punct de vedere optic, chiar dacă transparența și luciul nu erau la fel de pronunțate.

În acest an am inițiat un proiect dedicat refacerii procesului de polizare pe pâslă și a metodelor de manufacturare a lentilelor din secolul al XVII-lea.

După 1650, majoritatea obiectivelor erau polizate pe hârtie, în timp ce ocularele continuau să fie polizate pe pâslă, deoarece lentilele cu rază de curbură mare și focale scurte nu puteau fi finisate cu aceeași precizie prin metoda pe hârtie.

Tot în acest an am intrat în posesia unei lentile obiectiv realizate din sticlă veche germană, foarte asemănătoare celor produse de Giuseppe Campani, probabil provenind din același tip de material. Lentila are diametrul de 101 mm și distanța focală de 12 m.

Pentru observații am amenajat în curtea mea un spațiu dedicat lunetelor aeriene. Am achiziționat un stâlp telescopic pe care am montat o montură EQ1, unde este fixată celula obiectivului. Direcționarea monturii se face prin intermediul unor sfori, permițând vizarea oricărei regiuni de pe cer. Stâlpul poate fi extins până la 6 m înălțime, iar cu lentila de 12 m focală pot observa obiecte aflate la aproximativ 28° deasupra orizontului, atunci când este ridicat la maxim.
Lentila are in interior mici bule de aer asemanatoare sticlelor din veacul al 17-lea dar foarte putine si un numar mare de gropite la suprafata chiar si asa nu am detectat defecte in sticla este la fel de buna sticla precum sortimentele de sticla buna soda lime de azi, am intalnit si sticla bk7 cu defecte notabile in ea.
Imaginiile sunt fabuloase.
https://www.youtube.com/watch?v=ZUSsstt_u8s

Întregul sistem este portabil: atât stâlpul, cât și baza sa pot fi mutate cu ușurință, ceea ce îl face un instrument flexibil și adaptabil, nefiind fixat permanent.
Se pot monta lentile si mai mari cu focala pana la 20 de metri, anul acesta am finalizat o lentila biconvexa simplet cu focala de 21m de metri doar experimental avand 62mm diametru.

Voi discuta mai pe larg despre manufacturarea optica in sec al 17-lea cat si despre ce puteau observa astronomii la vremea respectiva.

[nightwatch30]

Anul acesta am demarat cel mai mare proiect de reconstrucție optică a lunetelor din secolul al XVII-lea, fiind cred primul care polizează pe hârtie din cărți vechi cu pudră uscată de CeO₂, așa cum se făcea în acea perioadă.
Am șlefuit mai multe lentile, dintre care o parte au fost puse la vânzare la topicul de vânzări.
Am muncit mult la ele, până „mi-a sărit capacele”.

Este extrem de dificil să realizezi astfel de replici, din moment ce toți opticienii din secolul al XVII-lea își țineau în secret detaliile tehnice legate de manufacturarea acestor lentile.
A trebuit, mai întâi de toate, să caut surse; fiind pe forumul ATS, colegii mei au găsit referințe din 1640–1650 legate de polizarea pe hârtie.
Aceasta era metoda principală de polizare a lentilelor după 1650. Marele Giuseppe Campani își poliza lentilele pe hârtie, la fel Eustachio Divini, Huygens, Borelli etc.

Primul set a fost compus din lentile de 47 mm diametru, cu focale între 1324 și 3113 mm, folosite la un diametru util de 40 mm, adică un indice al cromatismului de 1,9–2, identic cu lentilele lui Giuseppe Campani.
Pentru a realiza lentilele, eu de fapt șlefuiesc trei lentile pe o față a matritei din sticla 2x diametrul lentileor fiind matrite supradiametrale de 96 mm diametru, pe rând (ambele fețe ale lentilelor), iar apoi, după ce le-am terminat de polizat, pe aceeași matrita pot șlefui alte trei lentile pe cealaltă față, adică șase lentile folosind o singură matrita.

În secolul al XVII-lea se foloseau matrite supradiametrale metalice din alamă și cupru. Aproape toți au șlefuit astfel până în 1700, când Hartsoeker a început să șlefuiască pe matrite din sticlă și să polizeze pe aceeași matrita, exact cum fac și eu. Totuși, nu existau mari diferențe în rezultatul optic, fiind în general același ca și pe matritele metalice.
De regulă, aceste matrite metalice erau degroșate la strung, cu raza lor de curbură prestabilită, exact cum se fac și astăzi oglinzile mari de telescop, pentru a reduce timpul de șlefuire.
Matritele metalice pentru lentile biconvexe și plan-convexe erau concave, iar pentru lentile concave sau negative erau convexe.


Șlefuirea pe sticlă generează, practic, în timp concavitatea matricei și „sapi” în ea pe măsură ce avansezi treptat cu lentilele.
La finalul șlefuirii cu abrazivi cei mai fini se ajustează distanța focală. Practic, eu trebuie să termin de finisat lentila înainte să ajung la focala prestabilită, iar apoi mai rămâne un tip de șlefuire până când suprafața devine foarte netedă și fără impurități; abia atunci se poate începe polizarea pe hârtie.

Hârtia se lipește pe matrita concavă cu un lipici tip super-glue pe bază de apă sau gumă arabică, după preferință. Guma arabică era folosită și în secolul al XVII-lea pentru lipirea hârtiei (Giuseppe Campani folosea guma arabică și hârtie de polizat Fabriano). Procesul de lipire și presare a lentilei este extrem de rapid, realizându-se în 2–3 minute; apoi trebuie să aștepți între 10 și 20 de minute până se întărește lipiciul (în funcție de grosimea lui) și abia după aceea se poate poliza.
Polizarea este foarte ușoară: se pune puțin praf de CeO₂ pe hârtie, se presează ușor și se distribuie cu lentila, iar apoi se polizează. Imediat după o rotație în jurul postului de lucru se realizează contactul.
Se polizează până când hârtia se uzează și nu mai are efect, apoi se înlocuiește cu alta. De regulă, hârtia trebuie schimbată de aproximativ 5 ori pe lentilă până la polizarea completă.
Totuși, suprafața nu va fi foarte lucioasă, dar va fi mult mai bună din punct de vedere optic, cu linii Ronchi drepte la diametrul util și chiar foarte bune la unele lentile, având linii Ronchi perfect drepte pe întreg diametrul lentilei, în funcție de contactul dintre hârtie și lentilă.
Pentru acest proces folosesc hârtie din cărți vechi, din anii ’50–’90. Nu contează exact anul, important este ca hârtia să nu aibă foarte multă celuloză (sau chiar deloc), să fie subțire și cu o textură foarte netedă, spre deosebire de hârtia modernă de astăzi.

Am facut mai multe seturi cu diverse focale,
Lentile de 47mm focala 3113mm
Lentile de 47mm focala 2500 pana la 2400
Lentile de 47mm focala 1890 pana la 1800mm
Lentile de 52mm focala 3200mm
Lentile de 47mm focala 1530-1520mm



Urmează alte seturi noi în fabricație, cu focala de 1330 mm, și voi începe demararea unor proiecte uriașe. În principal, doresc să realizez o lentilă asemănătoare cu cea cu care Cassini a descoperit Marea Pată Roșie și umbrele sateliților lui Jupiter, adică de 17 picioare (5,5 m focală) și 60 mm diametru.
De asemenea, intenționez să realizez trei lentile de 38 mm, având același diametru brut precum lentila lui Galileo, cu care a descoperit sateliții lui Jupiter; acestea le voi poliza pe pâslă.
În ultima fază, doresc să șlefuiesc o lentilă de 34 picioare, replica care Cassini a descoperit diviziunea din inelele lui Saturn. Am deja materialele și sticla necesara pentru acest proiect.
La final, lentilele mele sunt testate cu ajutorul testului Ronchi, și este remarcabil faptul că rezultatele sunt identice cu cele obținute de lentilele lui Campani. Adică, am obținut aproape același tip de linii Ronchi ca și lentilele lui Campani, după polizarea pe hârtie, la aproximativ 90% dintre lentile.

[Mircea Pteancu]

Progresele tale in slefuirea de lentile simplet sunt impresionante si sunt apreciate ca atare de cunoscatori precum Roger Ceragioli.
In alta ordine de idei, acum poti, prin amabalitatea forumului, sa continui tu acest topic interesant.

Mircea