[sorin georgescu]

Cristian Kata

[Cristian Kata]

[tudor]

Tărâmul binoclurilor este unul preferențial si deschis tuturor preferintelor de toate felurile. Nu exista o reteta de binoclu buna pentru toti, fiecare își are rigorile si doleantele proprii, mai bine sau mai puțin conturate în funcție de experienta. La instrumentele astronomice exista multe "febre", dar doua sunt cel mai des intalnite printre astronomi, considerate aproape axiome:
1 febra aperturii cât mai mari
Si
2 febra campului vizual cât mai mare
Aceasta din urma, la care ma voi referi, este de multe ori folosita ca marketing, similara cu goana dupa megapixeli la aparatele foto.
Eu le-am avut pe amândouă și am căpătat cu timpul o anumită imunitate la aceste "febre", tocmai datorită unor construcții optice extraordinare ce s-au așezat parcă împotriva acestor curente generale, si care si-au demonstrat avantajele proprii. Cum ar fi tocmai acest Nikon 10x70 IF, Swarovski Habicht 7x42, TeleVue plossl 32mm (cu diafragma de camp micsorata de mine sub 50grade), Takahashi TPL 33mm, Masuiyama 25mm, Fujiyama 25mm sau alte ortoscopice cu camp extrem de mic. Toate aceste instrumente au un fel de "vino-ncoa" (observat si de altii) și culmea au in comun chiar acest camp vizual mic tip "gaura cheii". Datorita unor instrumente ca acestea am început sa apreciez mai mult comoditatea si usurinta de privit in fata ocularelor unui instrument cu camp vizual de 50grade, dar bine corectat, decat campul cat mai mare posibil dar cu compromisuri la comoditatea privirii. Compromisuri de comoditate cum ar fi:
-eyebox limitat/libertate restransa de miscare fata de axa optica,
-eyerelief restrans/distanta de privit mai mica,
-blackouts/aberatii de sfericitate a pupilei de iesire).
Nu mai zic de corecțiile și transmisia maxima la aceste instrumente cu camp vizual mic. De exemplu Nikon 10x70 în discuție nu are nici un fel de aberatii cromatice chiar daca nu are sticla ED,. Și ce e spectaculos e ca are un câmp vizual ce îl vezi dintr-o privire extrem de comod până pe margini.
Am privit prin oculare de 100 de grade AFOV, extrem de scumpe, am avut oculare de 82grade. Toate, dar absolut toate, sunt incomod de privit pe margini, iar în modul bino este imposibil sa vezi marginile laterale cu amândoi ochii prin aceste oculare. Ori vezi marginea din stanga ocularului drept și dispare imaginea din ocularul stâng, ori invers. Deabea în mod ciclop poți vedea marginea la un ocular de 82 grade, dar și atunci pierzi contactul cu marginea opusă. Este foarte ciudat si incomod pentru ca ești intr-un spațiu nelimitat de diafragma de camp care te ar fi ajutat mult la orientare si estimarea distantelor intre asterismele stelare. Dar ca să vezi cât suntem de diferiți, tocmai asta le place enorm unora la aceste oculare în modul ciclopic, adica lipsa bordurii campului vizual. Acestia dupa ce au gustat din campurile enorme, cu greu vor aprecia avantajele unuia mai mic "tip gaura cheii" (dar pana vor gusta din instrumente de genul celor enumerate de mine mai sus, gen Nikon 10x70 IF)... Cine e muscat de febra campului vizual cat mai mare sunt constient ca nu scapă foarte ușor de ea, și înțeleg perfect de ce! Dar cat traim experimentam si fiecare rămâne cu preferințele lui actuale doar până ce va gusta și din ceva complet diferit, bineînțeles cu condiția să fie de calitate.

[catalin dumitru]

[valy]

In principiu vorbim de niste instrumente, un binoclu, un telescop, o camera foto. Ele sunt create ca sa rezolve o problema. De multe ori noi dobandim fetisisme legate de forma, de culoare, de moda, de o marca anume, etc. Dar mai este un aspect pe care l-am observat (la mine): un instrument nu doar rezolva o problema (sau tu rezolvi problema prin acel instrument), conteaza si cum o rezolva. Am patit de-a lungul timpului multe astfel de situatii, de la surubelnite care pur si simplu merg vs altele care se tocesc, indoaie, aluneca in palma, bormasini, calculatoare, echipamente foto etc.
Si binoclul se incadreaza aici. Am un binoclu care s-a rupt. Am un alt binoclu tip "ieftin si bun" cu care nu ma inteleg deloc, desi el bifeaza multe (Lacerta), am altul mic care pur si simplu functioneaza desi nu e perfect, am altul pe care il construiesc eu fix ca asa imi zice piticul de pe creier. Depaseste notiunea de "intrument" acel obiect care pur si simplu te inspira sa il folosesti. Patesc asta cu un obiectiv foto, am luat un Samyiang si pur si simplu ma indeamna sa fac poze cu el. Caut un binoclu, sau doua care sa ma inspire in acelasi mod. Ca o fi cu oculare de 45' sau de 65' ..vom vedea.
Zicea colegul zoth de un bino cu obiective interschimbabile, dar am intors problema pe toate partile, nu ma inspira, desi il am in minte de mai multi ani. Este si putin riscant ca nu sunt sigur ca gasesc ceva bun, colimat, corect mecanic. Nu se poate tine in mana, si asta e o problema.

[zoth]

Daca vrei bino "de mana" atunci Nikon sa fie Dar inainte de Nikon iti propun sa treci cand ai chef intr-o zi cu soare sa arunci o privire prin Fuji. E mai cazon la aspect, nu are eleganta Nikonului dar imaginea lui ar putea sa te "inspire" intr-un anumit fel ...

[catalin dumitru]

Ce mă enervează pe mine la chinezoii lu' pește , e că nu fac binocluri măricele , bune de ținut în mâna chiar dacă ar avea grosismente de 10 spre 15 X .
Mă refer la acel tip constructiv pe care l-am văzut în unele filme americănești : lentile mari , tuburi scurte , invariabil prisme uriașe și distanță mare între obiective .
Sunt convins că din cauză că sunt foarte scurte , imaginea prin ele suferă mult mai puțin din cauza tremuratului .
Probabil greutatea ar fi o problemă pentru unii , dar cine a băgat muncă de ocnaș în tinerețe , nu ar trebui să se plângă ...

[Cristian Kata]

"claritatea la marginea câmpurilor de peste 60-65 grade este aproape inutilă" si cate binocluri 10x avem cu camp de 65 grade clar pana in margine? Putem pune intrebarea si altfel, cate 10x avem cu camp peste 65 grade? Foarte putine. CZ 10x50 este unul dintre cele care are camp de peste 65 grade iar zona de neclar mi se pare extrem de deranjanta, exact cum ai avea la parbriz doar o zona transparenta si in rest totul aburit, sa zicem ca prin zona clara vezi asa incat sa poti conduce, cu toate astea e ceva apasator sa conduci in asa conditii, cam asa si cu campul mare si zona de clar mica, mai ales daca ai pus odata la ochi unu cu camp mare si clar...adio, CZ 10X50 ramane pt melancolici cu "cunoscatori". Din start depinde pt ce ne trebuie binoclul, mie nu imi trebuie sa rezolv ceva concret decat foarte rar, de ex sa vad daca mi-a intrat un animal in gradina, deci sa faca fata la 200m, in cazurile astea pun mana pe orice, si e bun pt ca isi atinge scopul oricare, inclusiv un Auriol ar rezolva tot asa de bine problema. Dar cand e vorba de relaxare, sa te uiti prin binoclu si sa te bucuri de imaginea oferita, lucrurile stau exact pe dos, atunci campul mare conteaza, zona de clar conteaza, totul conteaza si cea mai mica chichita pt care platesti mult ca sa o aibe acel binoclu.

Daca nu despartim foarte clar in doua scopul "binoclatului" garantat nu ajungem la nici o concluzie: sunt pasionati de astronomie care folosesc binoclul ca instrument, si, sunt pasionati de binocluri care se folosesc de astronomie ca mediu de "lucru" cu binoclul, daca aceste doua lucruri nu sunt clare, vorbim limbi diferite, pentru ca aceste doua mari categorii sunt cele care dicteaza din start asteptarile de la un binoclu. Unii se dau cu bicicleta ca sa ajunga la munca mai repede/nu au mijloc de transport/etc iar altii se dau pt ca le place sa se dea cu bicicleta, cei din urma o sa ia bite de fite poate, primii nu prea... ba chiar sunt satui de pedalat, pt ei fiind o necesitate bicicleta iar pt ceilalti un mod de relaxare. Eu asa cred ca trebuie tratata problema la binocluri altfel...la comun acord sigur nu se ajunge.

[tudor]

Ideal este sa le combini pe amandoua, adica si placerea astronomiei vizuale si alegerea instrumentul pe masura acestei placeri. Adica un binoclu trebuie sa il aibă pe "vino-ncoa" pentru că este un instrument ce este o extensie a ochilor ce trebuie sa deservească pe deasupra si cu placere in astronomie. Poate sa aibă pe mama specificațiilor record dar dacă nu e comod și plăcut ochiului fiecareipersoane in parte, degeaba. Dau exemplul lui Habicht 7x42. După specificații este o petarda de binoclu! Dar pus la ochi are pe "vino-ncoa " te lasă cu gura căscată. Eu mi-am pus aceasta intrebare: de ce imi place imaginea acestui binoclu ?, că nu ar trebui sa îmi placă doar pentru transmisia lui record. Și am aflat raspunsul: tocmai datoruta acestui AFOV de 46 de grade, el e cel ce imi dă epicentrul placerii privitului prin el. Tocmai veriga slaba se transforma in calitate si avantaj. Pentru ca pot vedea AFOVul acela înconjurat perfect de negru absolut dintr-o singura privire. Merg până acolo încât spun ca dacă Habicht avea AFOVul de 60 de grade de exemplu, efectul ăsta halucinant de interesant disparea, pentru ca nu îl mai puteam vedea "dintr-o bucata" și comod. Deci strict personal pt mine transmisia lui e pe locul doi ca importanta în crearea plăcerii privitului prin el, pe primul loc fiind, în mod paradoxal, AFOVul mic de ocular ortoscopic.

[Mircea Pteancu]

Cum zice unul in motto pe Stargazer Lounge: '' Eu imi folosesc trusa de oculare ca sa observ Universul. Altii folosesc Universul ca sa-si observe trusa de oculare''.

Treaba cu campurile vizuale sta cam asa la mine. Un camp de cinci grade este foarte bun. Orice camp mai mare de atat devine practic inobservabil. A face observatii la mine se cheama a cauta si a vedea detalii. Nu am cum sa observ si sa interpretez si sa absorb detalii intr-un camp mai mare de patru sau cinci grade. De la cinci grade poate fi oricat 6,5 sau sapte sau opt, tot aia e.
Valabil si la oculare. Un camp aparent de 50 grade este acceptabil, bun. Unul de 60 de grade este observabil, excelent. Peste 60, poate fi 68 sau 72 sau 82 ( prin mai mare nu am privit si nu imi ard talpile de nerabdare sa faca asta) tot aia, nu poate fi vazut, interpretat si absorbit cu adevarat.

Este ca viteza aceea de 240 km/h de pe cadranul Skodei mele. Este acolo dar nu va fi atinsa sau utila vreodata. De ce ? Pentru ca ma simt stapan, ''acasa'', intre 90 si 120. Am ajuns pana la 144 dar nu m-am simtit deloc fericit sau macar confortabil.

Dar ii inteleg pe cei care au fixul campurilor extra-largi. Ei numai la asta se uita. Ca daca s-ar uita la detalii, nu ar mai baga in seama marginea campului. Ce conteaza pentru mine unde incepe Atlanticul, in Spania sau Portocalia, daca minijupa ce ma intereseaza defileaza prin Cucuietii din Deal in Romanica ?

Mircea

Mircea

[valy]

E bun citatul. Problema e ce te faci cand nu ai oculare? Mai trebuie un citat si pt cazul asta...

La mine cel putin nu e legat de campul aparent. E o parte a ecuatiei, poate. Dar cand ma gandesc la un binoclu ma gandesc la tot, de la greutate, modul cum sta in mana, atingerea, cum se simte partea mecanica, cum stau ochii la ocular, ce se vede prin el, transparenta, claritatea, campul, detaliile in centru, rezistenta la flare, usurinta reglajelor, jocul mecanicii, magnificatia potrivita. Ideea e ca imaginea nu o face ochiul ci creierul, cu ochiul mai poti discuta/negocia dar cu creierul ba...

Campul real, campul aparent am impresia ca e esential la vanatoare/birdwatching/natura, cand vrei sa urmaresti subiectul, cu cat campul e mai mare si magnificatia e mai mare cu atat ochiul identifica mai usor mistretul sau ciocarlia. De aia inteleg, cred, rostul unui NL Pure unde ai camp aparent urias, camp real usrias, greutate mica, totul intr-un singur binoclu, adica fix ce vor astia cu "natura". ma rog, cel putin asa motiveaza ei cheltuirea 3k+ pe un asemenea binoclu.


'' Unii folosesc oculare ca sa observe Universul, eu folosesc Universul ca sa-mi caut ocularul pereche''

[Cristian Kata]

Avand in vedere ca suntem pe forum de astro, ii dau dreptate domnului Mircea, daca eram pe forum de terestru l-as fi contrazis grav de tot. In modul terestru, un binoclu 10x de 5 grade fata de unul de 6.5 grade cu zona de clar pana spre margine, e pistol cu apa, ca sa nu zic de vreun bolid gen swaro cu camp si mai mare bine corectat. Tocmai de asta am zis ca e bine de facut o diferenta clara, pt ca fiecare are dreptate in zona lui. Nici daca imi da cea mai beton imagine din lume, un 10x cu 5 grade nu ma intereseaza nici gratis, daca la microscop nu am nevoie sa vad toata masa, in natura am nevoie de camp cat mai mare.

[CristiB]

[valy]

Nu prea inteleg, NL Pure are 70'/5.3', SLC are 65'/4.5', deci NL Pure are o magnificatie putin mai mica dar aproape un grad mai mult la campul real.

[CristiB]

Da, si cand le pui la ochi o sa vezi realitatea, nu cifrele ales. A fost deja o discutie pe tema asta pe topicul aferent unde am pus doua fotografii facute in aceleasi conditii, una prin SLC cealalta prin NL.