[Mircea Pteancu]

Tudor

Multumesc pentru mesaj si completare. Deci tu ai reusit sa vezi M1 cu binoclu 10x25mm. Aceasta corespunde bine cu ''besicla'' lui Kern care, la focala de un metru, nu poate avea alta apertura decat de 25mm iar la cea de doi metri, apertura de 35mm.

Scenariul la care ma gandesc este cel frecvent in Franta. Ei au fost primii care au implementat sistemul metric de aceea ma gandesc la lentila de ochelari de +1D adica focala de un metru. Sau cea de +0,5D adica cea cu focala de doi metri = 2000mm.
Asta deoarece productia de ochelari era una de masa deci este standardizata. Acolo sunt sigur ca s-a introdus sistemul metric.
Astronomia este un domeniu al ciudatilor, nu prea intereseaza pe nimeni, astia ''si-au mai facut de cap'' multa vreme. De aceea cititi in articolele ''Revues des cosntellationes'' despre lunete de 55mm. Adica doi tzoli francezi. Sunt sigur ca prin sertarele astronomilor amatori erau ( si mai sunt si acum) o multime de lentile cu focale (ciudate pentru noi) de 27mm ( un tzol FR), de 54mm ( doi tzoli FR), de 81mm ( trei tzoli FR) sau de 108mm ( patru tzoli FR).
Presupun deci ca musiu Kern avea o lentila/ ocular de patru tzoli francezi, adica 108mm. Cu care, pe ''besicla'' obtinea 18x.

Mircea

[Mircea Pteancu]

Recent, Ovidiu a prelucrat lentile de 52mm dupa o metoda noua dar acestea au rezultat cu defect central. Cu privire la corectarea acestor lentile si despre noile sale observatii cu lunete simplet, el a scris:


'' Nu pot sa cred rezultatul obtinut: am reusit sa elimin complet defectul central al lentilelor cu diametrul de 52 mm si focala de 4 m.
Corectia a fost realizata prin utilizarea unor curse lungi pe intreaga suprafata a polizorului, pana la uzarea completa a hartiei, combinand miscari pe coarda si miscari centru-centru.
In final, am obtinut linii Ronchi perfect drepte in testul de autocolimatie in dubla trecere, confirmand o figura optica corecta si bine controlata.

Observatiile efectuate aseara asupra planetei Jupiter au fost cu adevarat remarcabile.
Cu o luneta de 1530 mm focala, utilizata la un diametru de 32 mm, imaginea a fost impecabila, lentila fiind polisata pe hartie. Benzile de nori ecuatoriale si temperate au fost foarte bine vizibile la 76x, folosind atat ocular Kepler de 20 mm, cat si ocular Plossl de 20 mm.
Trecerea la ocularul Plossl de 15 mm a oferit o imagine spectaculoasa a lui Jupiter, insa aceasta a fost doar introducerea pentru rezultatele obtinute ulterior.

Lentilele de 2.2 m focala, numerotate Nr. 1, Nr. 2 si Nr. 3 (primele doua polisate pe hartie, iar a treia polisata pe pasla), au furnizat imagini exceptionale.
Cele mai clare si mai contrastante imagini au fost obtinute prin lentilele polisate pe hartie, in special lentila Nr. 1.
La diametre utile de 38 mm si 37 mm, Jupiter a prezentat o imagine deosebit de fina, cu benzi atmosferice vizibile in nuante slab portocalii, apropiate de aspectul oferit de un acromat de calitate. Imaginea era comparabila cu cea obtinuta printr-o luneta moderna de 70/700 mm cu optica buna, dar vizibil mai clara si mai bine definita.

Cele mai bune rezultate au fost obtinute la 88x cu ocular Kellner de 25 mm si la 110x cu ocular Plossl de 20 mm. Utilizarea ocularului Kepler de 20 mm, cu o singura lentila pozitiva, a crescut semnificativ contrastul imaginii, confirmand avantajul acestui tip de ocular in observatii planetare la focale foarte lungi.
O surpriza majora a fost detectarea Marii Pete Rosii (GRS) la 110x, atat cu ocularul Plossl de 20 mm, cat si cu ocularul Kepler de 20 mm.

Ulterior, am trecut la o marire mai mare, de aproximativ 130x, utilizand un ocular de 17 mm impreuna cu un filtru galben inchis #15. Imaginea lui Jupiter a devenit impresionanta: planeta ocupa aproape jumatate din campul vizual al ocularului Plossl de 17 mm, iar detaliile atmosferice erau uimitoare.
Benzile atmosferice apareau sub forma unor structuri ondulate, cu detalii subtile intre ele. Marea surpriza a fost faptul ca Marea Pata Rosie a devenit vizibila, desi la limita, prin aceste lentile polisate pe hartie. In acel moment, satelitul Io tranzita discul planetei, iar umbra sa se afla in apropierea GRS; totusi, umbra nu a putut fi observata la un diametru util de 37 mm.

In continuare, am montat lentila de 52 mm diametru si focala de 4 m, utilizata la un diametru util de 46 - 48 mm. Aberatia cromatica la Jupiter a fost foarte redusa.
La aproximativ 100x, cu un ocular Plossl de 40 mm, Jupiter aparea mare, luminos si foarte clar. Separatia dintre benzile ecuatoriale si temperate era evidenta, iar structura atmosferica era usor de recunoscut.
La 125x, cu un ocular Plossl de 32 mm, imaginea a devenit si mai impresionanta, iar surpriza majora a fost observarea clara a Marii Pete Rosii, confirmata in jurul orei 23:00.

Din pacate, observarea umbrei satelitului Io nu a fost posibila din cauza configuratiei sistemului aerian.
Cu toate acestea, rezultatele obtinute sunt exceptionale si demonstreaza potentialul optic remarcabil al acestor lentile polisate pe hartie, atunci cand sunt corect figurate si utilizate in conditii bune de seeing.

Imagini simulate mai jos. Ovidiu''

[Mircea Pteancu]

La sfarsitul anului trecut am primit un raport de observatii de la Ovidiu despre observatiile sale efectuate cu o luneta simplet 40x2440mm.
Ovidiu a scris:

''Observatii cu o lentila replica Campani de 40 mm diametru si 2440 mm distanta focala (11 palme).
Aceasta lentila este o replica remarcabila; sticla este similara cu cea folosita in secolul al XVII-lea. Prezinta o incluziune tip filament, asemanator ca aspect unei zgarieturi fine, situata aproape de marginea aperturii de 40 mm, vizibil atat in testul single-pass, cat si in testul double-pass. Liniile Ronchi sunt foarte bune in regim intrafocal si extrafocal.

A venit momentul ca lentila sa fie testata observational, dupa ce am repolisat-o pentru o transparenta mai mare si o suprafata optica mai buna. Sticla contine si cateva bule interne, de mici dimensiuni.

Am trecut asadar la observatii, deoarece acestea sunt esentiale:

Jupiter, 19 Decembrie 21:30 TLR: banda ecuatoriala nordica prezinta structuri ondulate, iar separatia dintre banda ecuatoriala si banda temperata din emisfera sudica a fost mult mai clar vizibila. Banda temperata nordica ajungea in contact cu banda ecuatoriala nordica la mariri de 97x si 122x.

Benzile joviene, mai vii si mai usor de distins, cu o tenta usoara portocalie, estompata, sunt mult mai bine redate de aceasta lentila cu apertura de 40 mm decat cu telescopul de 2.2 m la apertura de 37 mm.
Jupiter este considerabil mai luminos, iar banda ecuatoriala nordica, cu efectul ei ondulat (structuri fine), este mai bine definita si mai usor de observat prin luneta de 40mm.

Un aspect interesant este faptul ca la marirea de 122x, folosind un ocular Kepler de 20 mm, banda ecuatoriala nordica aparea ondulata (ca niste valuri), cu structuri care ies din marginea benzii de nori, nefiind o linie perfect neteda. In banda ecuatoriala sudica, separatia dintre banda polara si banda ecuatoriala a fost vizibila.

Aberatia cromatica a fost vizibila sub forma unui halou albastru in jurul lui Jupiter la 122x, obtinut cu ocular Kepler f= 20 mm si la 97x cu ocular Kellner f= 25 mm.

In imagini sunt poze realizate de Tavi Florian cu luneta sa de 40mm 2400mm f 60. In luneta mea D= 40mm F= 2440mm, cu lentila polisata pe hartie, cam asa se vede Jupiter la 122x si 97x ca in pozele lui Tavi Florian.''

Adaug, la sugestia lui Ovidiu, exemple de observatii planetare din anul 1690, efectuate cu lunete aeriale cu focale de 34 picioare/ 11 metri si 70 picioare/ 22,7 metri. Precum si desene ale reliefului selenar din perioada (1673 - 1675), efectuate cu luneta Campani de 34 picioare.

Mircea