[IACOB DUMITRU]

Logica este arta ideilor, informațiilor, “cuvintelor” care, nu întâmplator , au o existenta garantata.

[Night]

Și totuși, logica eșuează remarcabil într-un hotel ce are un număr de camere infinite. Patron la hotel Godel.

Logica este bună atunci când operăm într-o cauzalitate restrânsă (nici o aluzie la relativitate).
În rest, o infinitate de cauze prime pot creea o infinitate de efecte ulterioare.

[IACOB DUMITRU]

Asocierea între “număr” si “infinit” este ilogică, infinit nu e număr, eroarea fiind frecventa chiar si in rândul matematicienilor.
Matematica nu este self-consistentă, nu se susține singura, “aruncând” materia din spațiu, Godel “rămâne pe cap” cu ecuațiile de mișcare, nerealizand faptul ca nema informație fără substrat.

[IACOB DUMITRU]

Si totuși, ce este acest substrat natural?
Instinctiv, negam cu ușurintă existenta reala a timpului.
In fapt, fie ca este vorba despre timp sau despre spațiu, acceptam mai mult sau mai puțin tacit ca suntem in fata unei ordini etalate de la sine, locații succesive distincte, relevante.
Evenimentele sau locațiile au o relevanta diferită, variabila in timp si spațiu, generând practic dinamica, acțiune, interactivitate din partea acestora si implicit curbura, delay.

[MariusP]

@IACOB DUMITRU

Doar o întrebare: de ce folosești persoana I plural? "negam", "acceptam" etc.?

[IACOB DUMITRU]

Datorită contextului.
Dacă, prin absurd, scurgerea timpului fizic ar înceta sa aibă loc, atunci ar înceta sa existe însuși spațiul.
Câți dintre noi își pot închipui absenta din oficiu a spațiului așa-zis gol?
Instinctele si toate celelalte abilitați ale noastre sunt tributare contextului comun si larg deopotrivă, context ce ne formează si domina modul de gândire, de interpretare, de observare, de conștientizare.

[MariusP]

Eu eram sigur că-i "pluralis majestatis"...

[IACOB DUMITRU]

Uneori, puterea obisnuintei naște siguranțe impardonabile, exact ce încercam sa subliniez si eu prin abordarea la persoana I plural.